Monitorizăm integritatea persoanelor cu funcţii publice

Monitorizăm integritatea persoanelor cu funcţii publice

În ospeţie la MC

Alina Mungiu–Pippidi: ”Corupția din Republica Moldova a atins acel punct în care te întrebi dacă democrația mai poate supraviețui”

Alina Mungiu-Pippidi
Politolog român, expertă în politici publice, buna guvernare, lupta anticorupție și democratizare

Corupția sistemică, așa cum este în Republica Moldova, nu poate fi combătută doar prin adoptatea unor legi și instituirea unor structuri anticorupție, susține politologul din România Alina Mungiu-Pippidi, expertă în politici publice, buna guvernare, lupta anticorupție și democratizare, autoare a volumului ”În căutarea bunei guvernări: Cum au scăpat alte ţări de corupţie?”.

”În țări în care nu este domnia legii, te apuci să te lupți cu corupția prin legi. Ce, ești nebun? Mai întâi trebuie să faci cu totul altceva – trebuie să te asiguri că legea e egală pentru toți în țara respectivă”, a subliniat experta în cadrul unui interviu pentru Moldova Curată.

 

Ați venit aici, în Republica Moldova, cu o carte referitoare la modul în care unele țări au reușit să scape de acest fenomen, corupția, despre care noi aici tot discutăm foarte mult, căutăm soluții. Nu le-am găsit, probabil, deocamdată pe cele mai bune. Cum pot fi găsite aceste soluții, din experiența țărilor pe care le-ați studiat până acum?

Vreau să spun că, din perspectiva noastră, a oamenilor născuți în Europa de Est, care am avut experiența corupției încă din comunism, trebuie de înțeles că acea corupție care ne supără și ne deranjează e foarte diferită de ceea ce înțeleg occidentalii prin corupție. Noi prin corupție înțelegem un fenomen sistemic, adică fenomenul prin care cei care ajung la guvernare, în mod sistematic, alocă resursele publice ale unei țări în favoarea unor grupuri care sunt, într-un fel sau altul, conectate cu dânșii. Asta e corupția care cu adevărat ne deranjează și pe care o măsoară Transparency International în acel Curruption Perception Index, care face ocolul lumii, sau care se măsoară în sondaje, când îi întrebi pe oameni ”După păreare voastră, țara voastră cât e de coruptă?”.

Occidentalii prin corupție înțeleg, de fapt, o țară care e normală, dar din care unul sau altul, niște oameni răi și fără caracter, și fără simț moral, mai fac câte o încălcare. Și atunci toate instrumentele occidentale care sunt de regulă ”vândute” de donatorii internaționali sunt legi, pentru că se presupune că în țara respectivă există domnia legii, că legea funcționează în general, pur și simplu nu au legile juste anticorupție și le dai legile juste anticorupție și se rezolvă imediat. Sunt legi, sunt instituții speciale pentru combaterea spălării banilor, sau instituții proescutoriale anticorupție, sau ombudsmani. Eu am construit un instrument, și asta o să vedeți în cartea mea, că am numărat în 200 de țări din lume cine are mai multe instrumente anticorupție și cine are mai multe legi. După ce ai 200 de țări, deja poți să faci statistici și să vezi dacă cine are mai multe legi anticorupție și mai multe agenții este cel mai puțin corupt. Poate că nu-i o surpriză pentru orice om de bun simț să-și dea seama că situația este exact pe dos – cine are mai multe este, de regulă, mai corupt și instrumentele legislative contra corupției nu funcționează acolo unde nu este domnia legii. Ba dimpotrivă, există riscul foarte mare, dacă creeezi instrumente care pot să aibă un mare impact politic, instrumente cu care poți să arestezi oameni politici, ca ele să fie folosite de cine este la putere și cine ajunge la putere în mod corupt, pentru că în țările sistematic corupte instituțiile democratice sunt, de regulă, de fațadă și oamenii care ajung la putere se folosesc de ele și își arestează opozanții sau pe oamenii de afaceri ale căror afaceri îi interesează.

Eu, practic, m-am apucat să scriu această carte pentru care am primit niște burse foarte generoase de la Uniunea Europeană, ca să studiez aceste 200 de țări, în urma marelui eșec internațional – 15 ani de lupte anticorupție care au început prin 1995 de către Banca Mondială – și nici măcar o singură țară în care să putem arăta că s-au făcut progrese. Niciuna. Ideea care mi-a venit la un moment a fost, în afară de a studia statistic țările astea, că așa am pornit de fapt, am făcut asta pentru Guvernul norvegian. Am văzut că e o catastrofă, a început să mă invite lumea peste tot să le explic ce catastrofă e, de ce și ce putem face. Puteam foarte ușor să explic de ce nu funcționează – în țări în care nu este domnia legii, te apuci să te lupți cu corupția prin legi. Ce, ești nebun? Mai întâi trebuie să faci cu totul altceva – trebuie să te asiguri că legea e egală pentru toți în țara respectivă. Asta presupune cu totul alt set de mijloace și nici măcar nu poate fi definită asta ca anticorupție, asta este în fond o formă de adâncire a democrației. Noi începem cu democrația prin niște forme, dar după aceea trebuie să contruiești fondul. Ca să ne întoarcem la ”Junimea” și la vechea noastră experiență românească, că noi suntem la chestia asta cu formele fără fond de 100 și ceva de ani. Față de occidentali, avem un pic de intuiție (că am mai trecut prin asta și cartea mea a fost publicată de Cambridge University Press și eu am ajuns foarte repede un expert internațional invitat peste tot și din cauza acestei intuiții, nu dor pentru că am citit), am făcut statistici și am avut 10 milioane de la Uniunea Europeană. De la bun început, eu am avut o intuiție datorită faptului că sunt româncă, crescusem în România lui Ceaușescu și știam că occidentalii ratează complet întreaga chestie presupunând că o țară coruptă e un loc în care te duci și îi spui ăluia care conduce țara: ”Ia, adoptă tu niște strategii și fii mai serios contra corupției!”. Păi ăla de obicei e în vârful unei piramide de extracție și extrage el din țara respectvă. E un fel de șeful mafiei și te duci la șeful mafiei și îi spui ”Ia, curăță-te tu contra corupției”.

Ce am început eu cu cartea asta, cu jurnale și consultanțe pe care le fac pentru Fondul Monetar, Banca Mondială, am început o mare luptă pentru a schimba acest fel stereotipic al organizațiilor internaționale de a lupta cu corupția, fel care nu ne-a adus niciun succes nicăieri. Și una dintre ideile mele a fost că, totuși, în timp ce noi, comunitatea internațională, nu aveam succese, nu însemnă că nu o fi progresat nimeni. Și lucrând cu grupuri de oameni de peste tot, am reușit să găsesc un număr de țări care e foarte mic, numai 7 țări, care au reușit în mod sistematic să progreseze de la corupția destul de sistematică (dar aș vrea să spun că nu era nicăieri, nici măcar la punctul de pornire, atât de adâncă precum corupția din România sau din fosta URSS, era destul de rea, dar nu chiar atât de rea), să ajungă la corupție ca excepție. Corupția ca excepție există peste tot și este inevitabilă.

Spuneați despre cele 7 țări. Care sunt ele și care au fost oportunitățile pe care le-au utilizat pentru a scăpa de corupție?

Din cele 7 țări, după părerea mea, cele mai de interes pentru voi sunt cele din estul Europei – Estonia și Georgia. La acestea se adaugă Chile, Costa Rica, Uruguai, Taiwan și Coreea de Sud. Și, într-o oarecare măsură – Botswana în Africa, chiar dacă nu a ajuns chiar acolo, e foarte important în contextul african, în care de fapt sunt niște constrângeri îngrozitoare și ei au reușit. Deci, Estonia și Georgia au reușit. Georgia a reușit în mare parte inspirându-se din modelul estonian. Saakashvili a fost la curent cu modelul estonian, a vorbit cu primul ministru din Estonia, Mart Laar, și, din păcate, acest exemplu bun de contagiune pozitivă de a învăța de la altă țară nu a funcționat, de exemplu, și în Ucraina. În Ucraina erau și ei foarte conștienți de ce au făcut estonienii și de câte ori au avut ocazia, că ei au avut totuși două revoluții, niciodată nu au făcut ce făcuseră estonienii.

Pentru Republica Moldova modelul de succes e acolo, nu e în România. România e o țară în care s-au făcut eforturi enorme, s-a arestat o mulțime de lume, s-a ajuns în situația în care, în acest moment, majoritatea șefilor de consilii județene și o mare parte din primari să fie urmăriți de DNA, ceea ce, vă spun sincer, ridică niște probleme chiar pentru democrație. Dar nu e mai puțină corupție decât era. Progresul care s-a realizat este foarte mic, pentru că toată lumea se aștepta că DNA o să curețe toată România și, în rest, nimeni nu a făcut absolut nimic.

Dar nu numai oamenii politici sunt corupți. Într-o țară sistematic coruptă descoperi că sunt diferite grupuri care pun mâna pe anumite avantaje, pe unele le transformă în avantaje legale, cum a fost în Grecia, de exemplu. Grecia a ajuns la faliment, pentru că diferite grupuri au căpătat monopoluri, ceea ce numim noi ”gate keeping”. Au pus niște bariere legale, de exemplu, toți cei care au devenit taximetriști, au dat o lege în care au zis că nu te mai poți face taximtrist fără ca ei să fie de acord. Iar ei erau de acord ca anual un foarte mic număr de oameni să devină taximetriști, ca să păstreze artificial înalt prețul la taxi. Asta este corupție sistematică. Lumea se gândește că asta înseamnă numai să furi din resurse legale. Nu. Poți foarte bine să folosești legile ca să canalizezi veniturile, să le transformi în rente, să ai beneficii economice pe baza unor privilegii legale. Asta e corupția cea mai dăunătoare pentru dezvoltarea unei țări, pentru că țările se dezvoltă prin competiția economică, din faptul că oamenii care muncesc fac o întrecere de muncă și creativitate ca să pună pe piață niște produse la un preț rezonabil. Dacă nu se întâmplă asta, țările nu se dezvoltă. Corupția sistematică e asociată cu sărăcia și aceste țări nu evoluează, pentru că nu au curajul să dea drumul la competiție. Dacă ar da drumul la competiție, ar crește. Inclusiv cei corupți ar vedea că, fără să aibă o chestie așa sigură, cu risc mai mare, ar mai câștiga și ei câte ceva.

Pe scurt, Estonia a reușit pentru că strategiile pe care le-a pus în practică nu erau strategii anticorupție. Ei urmăreau două ținte. Ca guvernarea lor să semene cât mai puțin cu guvernarea de pe timpul comunismului și din acest motiv au simplificat foarte mult toate regulile administrative, că toată lumea îi ura pe funcționarii comuniști care nu știau decât să zică NU. Și au zis că nu mai trebuie să mai depindă de ăștia, trebuie reguli simple, clare. Asta au făcut pe de o parte, iar pe de altă parte, au decis să numească oamenii pe merit în funcții. Iar asta e o chestie foarte rară, e chestie istoric rară. Voi ați avut ocazia în Republica Moldova, au mai câștigat forțe politice care pe hârtie erau pro-democratice și pro-europene. Unde a fost punctul de cotitură pe care l-au făcut? La fel și în România, unde coaliții ale societății civile create de mine au ajutat și am reușit să dăm jos fostul Partid Comunist și să aducem alte partide, care însă imediat au reluat cercul vicios. Nu au luat niciodată decizia că vor avea o administrație numită pe merit. Absolut niciodată. Întodeauna au considerat că dacă vin ei, trebuie să-i scoată pe cei numiți în administrație și să-i pună pe unii care erau asociați cu partidele lor, aici e cercul vicios. Cine se va hotărî că trebuie să dea din mână administrația și justiția, unde e ceva mai greu? Pentru ca să lași justiția din mână, trebuie în același timp să-i construiești un mecanism de autocontrol care să meargă, că altfel există riscul că judecătorii sau procurorii formează ei o ceată și fac șantaje și trăiesc din asta liniștiți. Mart Laar, primul-ministru estonian, a luat această decizie foarte devreme, în 1993, și de atunci Estonia e singura țară din întreaga Europă care a progresat sistematic. De fapt, e cel mai rapid progres în materie de control al corupției din lume. Nu există nicio altă țară care să fi reușit în 15 ani să se mute de la corupție sistematică, cum era socialismul, care era o corupție absolut sistematică. Gestionarul care vindea unt era cel care hotăra cine lua untul, pentru că untul era în cantitate insuficientă și, de fapt, de la asta pleacă totul, de la penurii, lipsa unor lucruri și decizia guvernamentală referitoare la cine le va căpăta. Un stat normal trebuie să funcționeze pe bază de egalitate, toată lumea trebuie să capete absolut la fel.

Aici, în Republica Moldova, avem instituite mai multe structuri menite să lupte împotriva corupției. Avem o Procuratură Anticorupție, un Centru Național Anticorupție, o Autoritate Națională de Integritate, care, de altfel, a fost reformată după modelul celei din România, cel puțin structural. Cu toate acestea, în percepția populației cel puțin, lupta cu corupția nu este una sinceră, din ceea ce vedem. Cum ar putea autoritățile să ne convingă că luptă într-adevăr cu această corupție?

Autoritățile ar putea să vă dovedească dacă ar organiza concursuri pe merit peste tot și nu și-ar mai pune oamenii lor. În realitate îți trebuie acest unic lucru ca să lupți cu corupția. Republicii Moldova îi trebuie un partid sau o alianță de partide care să câștige alegerile cu un program care să spună: ”De aici încolo, nu noi, ci o agenție complet independentă, unde nu vom numi noi oamenii, îi numim în cooperare cu o școală de administrație sau o școală de justiție, acolo numim niște oameni care să-i selecteze pe ceilalți și acolo se țin concursurile în care noi, Guvernul, nu intervenim”. Să introducă pentru prima oară această separație, să depolitizeze administrația și justiția. Evident, al doilea lucru indispensabil: trebuie o majoritate de votanți care să voteze acest program guvernamental, să spună că vor pe cineva care în mod real să curețe țara.

Însă, în Republica Moldova aranjamentele politice actuale sunt urmare a corupției. Sunt urmare a transferului unor oameni care au fost aleși din alte partide, într-o majoritate guvernamentală construită într-un mod corupt. Întrebarea se pune dacă ce spun eu acum mai are vreo importanță și dacă, pur și simplu, se vor mai ține alegeri libere. Mie mi se pare că din acest moment corupția din Republica Moldova a atins acel punct în care te întrebi dacă democrația mai poate supraviețui și dacă la viitoarele alegeri o să existe o majoritate, oricare majoritate ar fi ea, majoritatea asta chiar se va traduce în cine va ajunge la guvernare. Asta-i întrebarea.

Vă referiți la modul în care au fost anulate rezultatele alegerilor din Chișinău?

Exact. În momentul în care ai o majoritate făcută prin traseism în Parlament, practic, nu voința populară din precedentele alegeri explică cine are majoritatea acum în Parlament. Asta e prima gravă abatere de la democrație. Iar a doua – populația din Chișinău a votat, bine-rău – nu mă interesează, eu ca străin nu mi-aș permite să calific acest lucru -, și nu e condus Chișinăul de oamenii pe care i-au votat cei din Chișinău. Asta este o încălcare majoră a democrației. În acel moment te întrebi de ce se mai țin alegeri.

Deci mie mi se pare că, în momentul acesta, Moldova are nevoie foarte mult de ajutor din afară, nicio țară nu poate să răzbească singură, decât prin revoluție, cu situații de acest gen. Eu am mai fost aici la vreo două revoluții, începând cu prima, ca să zic așa, în 1989. E nevoie de un pic de sprijin, sprijinul legal pe care-l dă comunitatea internațională țărilor care deviază de la parcursul democratic.

Am beneficiat de sprijin, inclusiv pentru diferite programe de reformare a justiției, de măsuri anticorupție.

După cum am zis, aceste programe nu au fost bine avizate, pentru că aceleași strategii greșite care s-au aplicat în toată lumea, s-au aplicat și aici. În realitate, ce trebuia făcut era, când a început acel transfer parlamentar sau în momentul când s-a luat decizia să împarți agențiile, inclusiv agențiile anticorupție între partide, acela era momentul în care Uniunea Europeană trebuia să fi spus: ”Terminați! Nu despre asta e vorba în parcursul european, nu împărțiți agențiile anticorupție”.

Inclusiv Procuratura Generală....

Sau dacă le împărțiți, dacă împărțiți procratura, treaba voastră. Sunteți în Asia Centrală sau sunteți în Europa? Partea ironică în Republica Moldova este că oamenii care fac toate astea pretind că au aspirații europene, că altfel, UE nici nu s-ar băga. Motivul pentru care noi, din UE, vă dăm vouă sfaturi, este că Republica Moldova a depus în mod oficial, reprezentând voința cetățenilor săi, aceste cereri, a vrut să semneze Acordul de Asociere. Nu e ca Belarus, a vrut să ia un parcurs european, iar parcurs european înseamnă domnia legii, democrație și aduce beneficii pentru cetățeni, înseamnă că merită să te duci la vot și ceea ce vrei tu se va traduce în felul în care va fi guvernată țara.

Până la urmă, problema constă în oamenii potriviți la locul potrivit în această luptă împotriva corupției?

Lupta împotriva corupției variază în funcție și de locul unde ești plasat. Îmi pare rău să zic acest lucru, pentru că voi ați auzit aici multe cu geopolitica. Dar cine se uită la o hartă, vede unde e plasată Republica Moldova, la frontierele dintre două imperii. Un imperiu benevolent și care nu prea are chef să se extindă, Uniunea Europeană, și un imperiu foarte nesigur pe el, dar în același timp, care a considerat întotdeauna, oricine a venit la putere, că e legitim să ai o sferă de influență în țările vecine, care e Rusia. Cine se uită și vede această situație, își spune ce ar putea să fie cu această țară, care mai ales are și o bucată de teritoriu ocupată de Rusia? Ar fi ce? O placă turnantă pentru spălat banii, altceva la ce servesc aceste mici țări de la periferie? Deci, corupția din Republica Moldova este și o consecință negativă a așezării ei, este practic folosită de grupuri de crimă organizată care schimbă bani prin această zonă și care au nevoie de o intrare în Europa și intră pe aici. Și în interiorul clasei politice s-a dezvoltat o ofertă pentru ambele părți. Nu mai sunt partide de dreapta sau de stânga. Sunt partide care ofertează ambele părți când are nevoie cineva la periferie să schimbe banii. ”Păi, vi-i schimbăm noi, nicio problemă!”. Asta s-a dezvoltat aici. Asta este foarte rău. Nu mai e o problemă simplă de corupție. Donatorii voștri internaționali, europeni și americani, trebuie să coopereze, să pună presiuni și asupra celor care sunt ”democrați” de aici. Eu am cunoscut toate generațiile de democrați. De fapt, mă gândeam cât de în vârstă sunt, că vin aici de aproape 30 de ani. Am fost aici de la lovitura de stat de la Moscova, pentru că mă temeam că se va închide țara. Am luat un taxi de la Iași și am venit aici. Motivul pentru care generațiile astea de democrați nu au reușit, a fost și sprijinul insuficient din exterior. Faptul că nici România nu a avut o politică bună și nu a știut ce vrea și cum trebuie să ajute Republica Moldova, și nici Uniunea Europeană. În ultimii ani a fost mai mult sprijin decât am văzut eu vreodată. După părerea mea, oamenii din UE sunt hotărâți să nu piardă Republica Moldova și prin ”a nu pierde”, a nu se înțelege ca teritoriu, dar să nu o vadă devenind un stat integral mafiot și în care controlează lucrurile mafia rusă. Dar asta nu înseamnă că există forța și, mai ales, inteligența de a ști ce să facem. Și aici e foarte important ca oamenii care vor ca Republica Moldova să fie o țară, chiar și periferică, europeană, să știe ce trebuie de făcut și cu o singură voce articulată să ceară. Să spună – asta este ceea ce ne trebuie de la voi, occidentalii, ca să ne ajutați să punem țara pe un drum drept.

Avem aceste două mari cazuri răsunătoare – Laudromatul rusesc și furtul miliardului din sistemul bancar moldovenesc. Autoritățile spun că sunt în căutarea banilor, deocamdată nu au recuperat niciun bănuț. Credeți că există șanse de izbândă în aceste cazuri?

După părerea mea, pentru țări ca astea, important este ca să se oprească mecanismul ăsta, ca asta să nu se mai poată întâmpla pe viitor. La fel de important este ca exact cei care au organizat asta, să nu fie cei care să fie la guvernare. Ideea că-i pui în închisoare deja mi se pare... idealuri. Eu le-aș zice: păstrați tot ce ați furat, dar duceți-vă de aici. Este un stat foarte capturat aici și chestiile astea nu s-ar fi putut întâmpla într-o țară normală, într-o țară în care nu au existat complicități foarte mari la vârf. Nu o să recuperați niciun fel de bani. În lume există această mare inițiativă de recuperat active, la cererea Nigeriei. Acum vreo 30 de ani un dictator a fugit din Nigeria cu toți banii. Au trecut 30 de ani și nu au recuperat nigerienii niciun ban, dar ne-au făcut de am adoptat convenții internaționale de recuperat banii. Deci asta cu recuperatul banilor merge foarte greu. Și important este, ca în timp ce cheltuiești foarte mult să recuperezi banii, pentru că mai e și ceva foarte costisitor, să nu se fure în același timp alte sume de bani similare, prin alte scheme. Important este să te asiguri că ai construit un sistem în care schemele astea nu mai sunt posibile. Trecutul e trecut, nu pe aste trebuie să te concentrezi. Trebuie să te concentrezi pe viitor. Sigur că răspunderile trebuie arătate foarte clar, pentru că nu se poate ca tot cei care au furat să fie tot cei care pretind că se ocupă de cautarea banilor.

Adică, oamenii să nu se concentreze pe faptul că o să fie recuperați banii și o să se îmbogățească din banii ăia. Construiți voi o economie deschisă și o să vă îmbogățiți numai din munca voastră, și o să vină investitori străini. Dar nu zic că e ușor. Și aveți nevoie evident de sprijin internațional ca să reușească chestia asta.

Vă mulțumim!

Natalia Enache

 

(0) comentarii
2018-10-01 09:27
Distribuie:

Adaugă Comentariu

Capcha, click for reload


Alte interviuri:

Expert internațional: ”Nu recomandăm o lustrație în sistemul judiciar – este o idee ce pare bună la început, dar care se dovedește ”otrăvitoare” ulterior”

Noua guvernare de la Chișinău ar trebui să se abțină de la un amplu proces de ”lustrație” în sistemul judecătoresc și ar trebui să facă reforme durabile în acest domeniu, a declarat consilierul juridic principal din cadrul Comisiei Internaționale a Juriștilor, Massimo Frigo, într-un interviu pentru Moldova Curată. El a subliniat…//...
(0) comentarii
2019-06-28 10:11
Distribuie:

Viorel Rusu, membru al CI al ANI: ”În activitatea tuturor organelor se simte o atmosferă de frică și cred că acesta este un motiv care împiedică ANI să-și exercite pe deplin activitatea”

Autoritatea Națională de Integritatea are nevoie de câteva cazuri de rezonanță, ca să își dovedească funcționalitatea și independența, afirmă unul dintre membrii Consiliului de Integritate, Viorel Rusu, într-un interviu pentru Moldova Curată. Potrivit lui, societatea are așteptări mai mari de la ANI, iar rezultatele înregistrate până acum nu sunt mulțumitoare.…//...
(0) comentarii
2019-06-06 20:00
Distribuie:

INTERVIU: Un magistrat corupt este într-un profund conflict de valori cu sine însuși

Calitatea actului justiției este primul factor care poate determina sistemul judecătoresc să-și recâștige încrederea publicului, spune Arina Corsei Vultureanu, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București. Aflată într-o vizită la Chișinău la o activitate a comunității Liderilor în Justiție, ea a acordat un interviu portalului Moldova…//...
(0) comentarii
2019-05-27 19:39
Distribuie:

”Chiar cu toată asistența externă masivă de care a avut parte (…) tot nu vedem ca ANI să ne uimească cu rezultate fulminante”

Problema cadrelor și comunicarea cu presa par ar fi, în prezent, cele mai grave probleme ale Autorității Naționale de Integritate (ANI), în opinia Cristinei Țărnă, expertă anticorupție, fostă directoarea adjunctă în cadrul Centrului Național Anticorupție. ”Pentru o instituție de prevenire, cum este ANI, mi se pare un act sinucigaș să…//...
(0) comentarii
2019-02-08 14:22
Distribuie:

Sorin Ioniță, Expert Forum: Clientelismul politic e atunci când se irosesc resurse bugetare cu scopul de a cumpăra votanți

Sorin Ioniță, președinte al organizației Expert Forum din România, a vorbit în cadrul unui interviu pentru Moldova Curată despre fenomenul clientelismului politic și riscurile acestuia pentru societate. În opinia sa, un exemplu de clientelism în Republica Moldova este programul ”Drumuri bune”, desfășurat în preajma alegerilor parlamentare. Expertul a participat la…//...
(0) comentarii
2018-12-08 11:43
Distribuie:

Dumitru Visterniceanu, fost judecător CSJ: ”Într-un stat unde există corupție în general, nu poate să nu existe vreun sector unde nu există elemente de corupție. De aceea și sistemul judecătoresc este afectat de acest viciu”

Proiectul de lege privind unificarea sistemului de salarizare pentru bugetari i-a determinat pe mai mulți judecători să plece din sistem în ultima perioadă, susține fostul magistrat la Curtea Supremă de Justiție, Dumitru Visterniceanu, în cadrul unui interviu pentru Moldova Curată. El însuși a ales să părăsească CSJ, deși mai avea…//...
(0) comentarii
2018-11-21 15:11
Distribuie:
 <1 2 3 >  Last ›

LiveChat-uri:

Top demnitari cu probleme

Iacob Stegărescu
Șef al Secției Construcții Telenești
Ilan Șor
Primar al orașului Orhei
Vasile Ozun
Primar al comunei Bogzești
Proiectul „www.moldovacurata.md - platformă on-line la tema integrităţii persoanelor cu funcţii publice” este realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova
Copyright © 2013 Moldova Curată. Toate Drepturile rezervate.