Achizițiile, veriga slabă a instituțiilor publice

Niciunul dintre dosarele penale deschise în ultimii ani de CNA sau Procuratura Anticorupție pentru presupuse fraude comise în procesele de achiziții publice nu s-au soldat cu vreo condamnare, iar cele mai răsunătoare dintre ele se află încă la faza de urmărire penală și nu există niciun bănuit. În majoritatea cazurilor ele figurează prejudicii de milioane de lei. Consiliul Naţional de Participare susţine că în ultimii 2 ani a făcut nenumărate demersuri către Guvern în privinţa asigurării transparenţei achiziţiilor publice, însă lucrurile nu s-au schimbat.

Dosarul autobuzelor şcolare

La aproape doi ani de la intentarea dosarului pentru abuz în serviciu comis de conducătorii Ministerului Educației în 2012 la cumpărarea a 100 de autobuze școlare, încă nu există persoane bănuite, iar ancheta e departe de a fi finalizată. În luna iunie Centrul Național Anticorupție anunța că a audiat doar reprezentanții firmei care a livrat autobuzele și a solicitat un set de acte de la Ministerul Educației. Ca și în alte cazuri, procedural, ordinea formală de organizare a licitației de achiziții publice a fost respectată. Și totuși, ulterior s-a descoperit că statul a plătit de aproape două ori mai mult pe vehicole și că factorii de decizie de la Minister au ales (intenționat?) o ofertă care era în detrimentul bugetului public.

Dosarul cărbunelui de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare

Un alt dosar cu o vechime de aproape doi ani este cel care vizează cumpărarea, tot în anul 2012, de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare (DIP), a unui lot de cărbune. Cauza penală a fost deschisă la 14 ianuarie 2013 conform art. 191 al. 5 Cod Penal (delapidarea averii străine). Nici în acest dosar, gestionat acum de către Inspectoratul de Poliție Botanica, nu există bănuiți, iar fostul șef al DIP, în funcție la momentul procurării cărbunelui, Veaceslav Ceban, nu a fost nici măcar audiat. Și în acest caz procedurile formale au fost respectate.

Achiziții suspecte la Ministerul de Interne

Ultimul caz răsunător legat de achiziţiile publice vizează Ministerul de Interne. Dosarul penal a fost deschis la 27 iunie 2014 pentru neglijență în serviciu, în baza constatărilor Inspecției Financiare a Ministerului Finanțelor, care a efectuat un control la începutul acestui an. Între alte nereguli, Inspecția Financiară a descoperit că timp de câțiva ani mai multe licitații au fost câștigate de una și aceeași firmă, ”CNG CAR” SRL, chiar dacă în unele cazuri aceasta nu era specializată pe serviciile de care avea nevoie Ministerul. Unul dintre contractele pomenite în raportul Inspecției Financiare a fost încheiat la 22 iulie 2013 și prevedea livrarea de echipament în valoare de peste 1 milion de lei. Ulterior s-a constatat că firma ”CNG CAR”, a procurat echipament de la alte două firme, întrucât ea însăși nu este producător de articole textile. Astfel, inspectorii au notat că venitul total al acestei firme a constituit 227,8 mii de lei sau 21,2 % din tranzacție.

În răspunsul întocmit de MAI referitor la acest capăt de acuzare formulat de Inspecția Financiară se spune: ”Corectitudinea desfășurării și condițiile indicate în documentele de licitație au fost coordonate cu juriștii din cadrul DGJ a MAI și specialiștii SAL al IGP a MAI. Prin urmare, MAI și IGP au respectat legislația în vigoare cu referință la contractarea bunurilor respective”.
O altă constatare semnalată drept neregulă de către Inspecția Financiară este faptul că anunțurile privind concursurile de achiziții mai mari de 2,5 milioane de lei (în special la achiziționarea autoturismelor) nu au fost publicate în buletinul ”Official Journal of European Community”, așa cum prevede Legea privind achizițiile publice. ”Astfel, a fost exclusă posibilitatea de participare la licitația publică organizată a agenților publici din străinătate, inclusiv a producătorilor automobilelor, care pot propune prețuri reale a mărfii”, au notat inspectorii Inspecției Financiare.

La rândul său, Ministerul susține că a solicitat publicarea în buletinul extern, însă Agenția pentru Achiziții Publice ar fi răspuns că Republica Moldova nu este parte a unor acorduri internaționale, de aceea cererile de ofertă nu pot fi publicate acolo.

Solicitat de Moldova Curată, directorul adjunct al Agenției pentru Achiziții Publice, Ghenadie Grib, a explicat că, într-adevăr, legislația moldovenească prevede că instituțiile de stat sunt obligate să publice în buletinul Uniunii Europene cererile de oferte mai mari de 2,5 milioane de lei pentru bunuri și de 99 milioane de lei pentru servicii, însă această prevedere nu poate fi aplicată pentru că Republica Moldova încă nu este membră a Uniunii Europene. ”Noi am avut o tentativă de a publica acolo, dar ni s-a spus foarte clar că trebuie să avem cel puțin statut de asociat. De aceea această prevedere din legislația noastră este caducă, adică nu are deocamdată putere legală”, a explicat Ghenadie Grib.

Legislație avem, bună credință – nu

Experții anticorupție susțin că în privința achizițiilor publice, nu legislația ar fi de vină, ci buna credință a funcționarilor care organizează licitațiile. Sergiu Ostaf, director al Centrului de Resurse pentru Dreprturile Omului (CREDO), spune că o bună parte din nereguli ar putea fi evitate dacă întreg procesul – de la anunțarea cererilor de oferte și până la selectarea câștigătorilor – ar fi transparent, așa cum prevede Legea cu privire la transparența decizională. ”Din păcate, nu toți funcționarii aplică această lege și se conduc exclusiv de Legea cu privire la achizițiile publice. Iar acest fapt face imposibilă urmărirea întregului proces și verificarea participanților la licitații”, spune Sergiu Ostaf.

Potrivit Galinei Bostan, director al Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției, faptul că instituțiile de drept deschid dosare penale în cazul achizițiilor care au fost verificate și aprobate de Agenția pentru Achiziții Publice indică asupra existenței unei probleme în activitatea Agenției. ”Presupun că Agenția, pe lângă oportunitatea achiziției, verifică și prețul. Și dacă Agenția nu constată ceea ce constată Procuratura atunci există o problemă. Nu cred că este vorba de legislația imperfectă, mai degrabă e lipsă de bună credință. Dacă au fost făcute procurări de servicii sau bunuri de aceeași calitate ca și la alte oferte, dar s-a plătit mai mult, ne întrebăm, firesc, unde a ajuns diferența de preț”, a conchis Galina Bostan.

Viorica Manole