INTERVIU. Judecătoarea Livia Mitrofan: „Orice judecător poate fi influențat atât cât el permite să fie influențat. Când mergi în camera de deliberare ești doar tu, legea, calculatorul și dosarul””

Judecătorii nu se tem de evaluarea extraordinară, promisă de autorități, dar de modul cum se va efectua procedura.  De asemenea, judecătorii se întreabă dacă se dorește eliminarea oamenilor corupți sau a oamenilor incomozi, afirmă judecătoarea Livia Mitrofan, de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, într-un interviu pentru MoldovaCurata.md. Totodată, ea a criticat Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea unor persoane asupra cărora planează suspiciuni de lipsă de integritate, dar și absența unor reacții în acest sens din partea întregului corp judecătoresc. Magistrata s-a referit și la majorarea vârstei de pensionare pentru judecători, fapt care, în opinia ei, lovește cel mai mult în judecătorii tineri și îi lipsește de garanții sociale, menite să le asigure și independența.

Actuala guvernare a promis o reformă puternică în domeniul justiției și măsuri mai dure anticorupție. Cea mai importantă ar fi evaluarea extraordinară a judecătorilor,  o idee promovată încă de pe timpul când era prim ministru Maia Sandu, actuala președintă. Nu este clar deocamdată cum se va face această evaluare. Cum vedeți necesitatea unei asemenea evaluări?

Când s-au început discuțiile în societate despre evaluarea externă a judecătorilor, toți aveau opinii împărțite, iar societatea susținea că evaluarea externă a judecătorilor e necesară. Ulterior, aceasta idee s-a înrădăcinat în mintea oamenilor și eu cred că, mai devreme sau mai târziu, evaluarea va avea loc. Dacă nu în mandatul parlamentului actual, în următorul mandat. Oricum pe ideea evaluării externe a judecătorilor se va specula și oamenii vor acorda credit de încredere partidelor politice care o vor promova. Evaluarea externă a judecătorilor a fost implementată în Ucraina și în Albania. În Albania încă nu se cunosc efectele evaluării externe, dar 50 la sută dintre judecători au fost reangajați. Iar activitatea Curții Supreme a fost blocată, de trei ani, Curtea nu examinează dosare și pentru a nu bloca activitatea instanțelor de judecată, urmează a fi adoptat un mecanism în acest sens. În Ucraina evaluarea externă a avut loc, dar efectele nu au fost atât de benefice precum s-au așteptat autoritățile. În Albania, când s-a efectuat evaluarea externă, a fost modificată Constituția, pentru că erau necesare niște garanții constituționale. În cazul evaluării externe a judecătorilor o putere evaluează altă putere, astfel încât, urmează de văzut ca peste cinci ani de la evaluare, sistemul să nu ajungă mai vulnerabil și mai corupt, și să nu fie mai influențat de puterea politică.

În Republica Moldova oamenii susțin că judecătorii trebuie evaluați. Personal, eu nu mă tem de evaluare și cred că judecătorii nu ar trebui puși în situația să aștepte să fie evaluați, dar cei care vor, să fie evaluați la cerere. Eu aș merge la evaluare în prima zi de evaluare, fără rețineri. Doar că evaluarea externă naște reticențe din partea sistemului și a specialiștilor, punându-se următoarele întrebări: cine evaluează, cum și care este scopul evaluării? Și dacă rezultatul va fi benefic pentru sistem și societate, iar sistemul nu va deveni mă slab. Vorba ceea: diavolul se ascunde în detalii. Toată procedura de evaluare trebuie expres reglementată, să fie foarte rigidă, clară. Și să fie evaluată doar integritatea judecătorilor. Dacă se tot vorbește că problema sistemului este corupția, nu văd necesitatea evaluării profesionalismului judecătorilor, în momentul în care, judecătorii trec zeci de examene, zeci de filtre pentru a fi admiși în profesie. Dacă este problema în integritatea judecătorilor, atunci integritatea trebuie să fie evaluată. Totodată, eu nu înțeleg de ce Autoritatea Națională de Integritate nu poate face această evaluare. Atunci când judecătorii obiectează asupra necesității evaluării, se invocă: voi vă temeți. Nu mă tem eu de evaluarea externă și colegii nu se tem de evaluare, dar se tem de lipsa garanțiilor acesteia. Respectiv, apare întrebarea dacă se dorește eliminarea oamenilor corupți sau a oamenilor incomozi. Dacă s-au modificat competențele ANI, de ce nu face ANI această evaluare, să verifice averile și integritatea judecătorilor? Înțeleg că evaluarea externă a fost o promisiune electorală, dar încă nu am văzut un proiect de lege și nu am înțeles care va fi mecanismul, cine va evalua, va fi o comisie pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii sau din afară, cine va stabili care sunt criteriile? Aceste criterii foarte mult contează. Când vom vedea un proiect de lege în acest sens, niște consultări publice inițiate, vom putea discuta mai concret pe proiect. Dar, reiterez, nu cred că colegii mei au frică de evaluarea externă a integrității, ci de efectele negative care pot apărea. Și, până la urmă, nu s-a demonstrat că evaluarea externă este benefică. Cine va da asigurări că oamenii corecți vor trece evaluarea?

Ce garanții, ce mecanisme trebuie introduse în această procedură, ca să se asigure cu adevărat integritatea sistemului?

Eu cred în capacitatea sistemului de a se reforma din interior și aceasta este cea mai sigură garanție că peste doi-trei ani vom avea un sistem independent fără influențe politice. Imaginați-vă un deputat care este parte într-un dosar civil, împotriva unei persoane fizice. Atunci când politicul evaluează puterea judecătorească, care ar putea fi efectele asupra judecătorului care examinează cauza? Avem ANI cu noi competențe, de a verifica și averile persoanelor apropiate și ale celor care fac donații subiecților declarării. Totodată, consider că unul dintre cele mai eficiente mecanisme de evaluare este asigurat de Colegiul de evaluare din cadrul CSM, care trebuie să pună accent la evaluarea judecătorilor și pe integritate, corectitudine și meritocrație. Anume acest mecanism a demonstrat în țările cu democrație dezvoltată că funcționează. Celelalte  mecanisme sunt mai represive și pot avea efectele negative despre care am menționat. 

Dar guvernarea argumentează că este necesară această evaluare externă pentru că sistemul nu a reușit să se curețe singur pe interior, de persoanele care nu sunt integre.

Odată, eram la un seminar și cineva din societatea civilă mi-a făcut o observație că, noi, judecătorii, nu am spus pe nume oamenilor care trebuie să plece din sistem. Dar cum un judecător îi poate indica altui judecător că el a procedat incorect, atât timp cât Codul de etică ne obligă să nu comentăm acțiunile altui judecător? Și hotărârea judecătorului, dacă este irevocabilă, are puterea lucrului judecat. Este obligația de rezervă a judecătorilor, pe care noi trebuie să o respectăm și dacă o încălcăm, suntem pasibili de răspundere disciplinară. Cum eu, ca judecător, pot să influențez un alt  judecător, coleg să plece din  sistem, atât timp cât nu am acest drept? Noi putem să facem o schimbare, prin alegerea persoanelor competente în organele de autoadministrare. Ultima Adunare Generală a Judecătorilor a avut loc în martie 2017, iar acum suntem în pragul convocării altei adunări generale. Între timp au expirat mandatele judecătorilor din ambele colegii și expiră și mandatele membrilor CSM. Unica modalitate de a produce o schimbare este prin Adunarea Generală a Judecătorilor, unde noi ne vom da voturile pentru viitorii membri ai colegilor și ai CSM. Și eu cred că Adunarea Generală a Judecătorilor este un test serios pentru tot sistemul judecătoresc și anume aceste alegeri vor demonstra dacă noi avem capacitatea de a face o schimbare sau nu.

În rest, eu nu am dreptul să-mi critic colegii sau hotărârile lor, pentru că este o încălcare disciplinară. Însă pot să vorbesc despre problemele din sistem, de auto-gestionare a sistemului, și fac acest lucru întotdeauna când am această posibilitate. Eu pot să critic organele de conducere ale sistemului judecătoresc și am dreptul substanțial de a alege oameni în organul de autoadministrare și de a-mi înainta candidatura. Vom vedea, după adunarea din 3 decembrie, cât este de capabil sistemul de a produce o schimbare. Și eu sunt optimistă în acest sens.

Probabil, s-au referit la CSM cei care spun că sistemul nu se poate autocurăța, pentru că au existat promovări ale unor magistrați despre care cel puțin presa a scris că ar avea probleme de integritate.

Eu cred că fiecare coleg din sistemul judecătoresc are întrebări și neclarități față de organul de autoadministrare și față de ce s-a întâmplat în ultimii ani în sistem. Totodată sistemul a comis o eroare la acest capitol, eroarea a constat în tăcerea sistemului și lipsa de poziție în anumite situații. Tăcerea este o greșeală a noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm. Nu cred că putem să mergem mai departe, fără să ne recunoaștem erorile de sistem. Nu erorile individuale ale judecătorilor, pentru că noi nu avem dreptul să le comentăm, dar erorile de sistem. Noi am avut greșeli în administrarea sistemului și în poziția pasivă față de unele hotărâri ale organului de autoadministrare, față de unele promovări, față de unele punctaje acordate de Colegiul de evaluare unor persoane, modalitatea de calculare a acestor calificative. Noi aici avem vina noastră. Am discutat cu unii colegi de ce judecătorii nu au fost vocali, nu au venit cu apeluri publice, nu au luat poziții atunci când se cerea. Însă judecătorii au o percepție că noi trebuie să examinăm dosarele noastre, noi la examinarea dosarelor trebuie să fim corecți și independenți, iar în rest noi nu avem dreptul să comentăm. Eu am o altă poziție. Eu cred că noi trebuie să fim la fel de vocali atunci când ține de integritatea unui judecător care afectează imaginea întregului sistem. Cred că organul de autoadministrare trebuie să reacționeze prompt la orice investigație și să vină cu un act prin care se constată sau nu încălcarea, pentru a informa nu numai societatea, dar și sistemul, pentru că și la noi apar anumite întrebări. Eu cred că noi trebuie să discutăm problemele noastre, și să le discutăm public, pentru că dacă nu discutăm problemele, nu aflăm cauzele. Și trebuie să reacționăm atunci când vedem că în sistem lucrurile nu merg corect. Poziția noastră civică și faptul că vom fi vocali ne vor permite să asigurăm independența în dosarele de rezonanță, complicate, de rezonanță. Faptul că noi permanent o să tăcem este în defavoarea noastră. Dreptatea se face când se aud două clopote. Dar noi am tăcut permanent. Au fost diverse dezbateri pe la diferite emisiuni, în defavoarea sistemului și oamenii percep mesajele eronat. Chiar și cu pensiile speciale ale judecătorilor s-a spus că noi avem o sumedenie de garanții. Dar nu s-a spus că acestea au fost excluse treptat. În prezent, judecătorul are o singură garanție socială, aceasta este salariul. Oamenii nu cunosc acest lucru, pentru că noi nu am avut grijă să informăm societatea la timp despre anumite probleme din sistem, să documentăm acele investigații jurnalistice și să venim cu acțiuni. Poziția, ori nu a fost deloc, ori a fost prea întârziată, astfel încât actualitatea problemei a dispărut. De asta s-a și creat această imagine negativă.

Menționați situația cu pensiile judecătorilor. A fost făcută și o declarație comună din partea mai multor instanțe. De ce este, în opinia dumneavoastră, dăunătoare această schimbare în ceea ce privește asigurarea socială a judecătorilor?

Toată lumea spune că voi, judecătorii, trebuie să aveți salarii și pensii la fel ca toți cetățenii. Perfect de acord, doar că nimeni nu ia în calcul restricțiile noastre impuse prin lege și Codul deontologic. Spre exemplu, eu nu am dreptul să discut cu participanții în afara procesului, trebuie să am un comportament decent în societate, să am grijă cu cine îmi botez copiii, cu cine ies în societate, cum mă comport și de asta trebuie să aibă grijă și membrii familiei mele. Eu nu pot să practic altă activitate decât cea didactică. Dar pentru activitate didactică, majoritatea judecătorilor nu au timp. Douăsprezece ore pe zi le dedic activității. Dacă se dorește ca noi să avem aceleași condiții de pensionare, atunci hai să ne uităm și la restricțiile care sunt impuse judecătorilor. Eu consider că în acest caz nu s-a procedat corect față de sistemul judecătoresc și că a fost o acțiune mai mult populistă. Și explic: atunci când mergi la alegători și spui că reducem pensiile speciale ale judecătorilor, cine câștigă? Omul care te votează? Viața lui nu se schimbă. Judecătorul care a încălcat legea, din cauza căruia a suferit sistemul, a fost tras la răspundere? Nu. Persoana păgubită de pe urma acțiunilor judecătorilor a fost recompensată? Nu. Sistemul judecătoresc a devenit mai independent sau mai slab? A devenit mai slab și mai vulnerabil.

Să  admitem că are loc evaluarea externă a judecătorilor și majorarea nu trec această evaluare. Poate fi o asemenea situație ipotetică. Care este oferta de muncă a statului pentru viitorii judecători? Șaisprezece mii de lei pe lună? Asta este tot ceea propune statul pentru un om care a învățat la universitate, are masteratul, Institutul Național al Justiției, are o practică, a susținut o sumedenie de examene, a trecut o sumedenie de filtre, Comisia de evaluare, SIS, Procuratura Generală. Procedura de admitere în  profesie durează 3-4 ani. Ce o să aleagă viitorul judecător, să vină într-o instituție de stat, la un salariu de 16 mii de lei, să lucreze de la 8:00 dimineața până la 20:00 seara, să aibă o responsabilitate enormă și un volum de lucru excesiv, sau să meargă de exemplu, într-o organizație internațională, unde salariul este de cinci ori mai mare? Evident că o să aleagă unde îi este mai favorabil lui și asta e firesc. Și cel mai mult m-a deranjat că drept motiv al reducerii garanțiilor sociale au fost invocate încălcările comise de judecători. De ce, până astăzi, nu este trasă la răspundere persoana care a comis încălcarea? De ce se merge pe modificări sistemice care nu aduc plus valoare nici sistemului, nici societății, dar nu se merge pe individualizarea persoanei și aplicarea sancțiunii? Această modificare a afectat în special judecătorii tineri.

Adică, judecătorii tineri sunt cei care se vor pomeni cu majorarea cea mai semnificativă a vârstei de pensionare?

Da, eu mi-am calculat și nu voi ieși la pensie în condiții generale, dar la 65 de ani, care este o vârstă de pensionare mai mare decât vârsta de pensionare în condiții generale. Despre ce condiții speciale putem vorbi? Dar totodată, modificările propuse nu se referă la judecătorii care dispun de pensie și salariu, dar îi vor afecta pe judecătorii tineri. De aceea, nu am înțeles esența acestor modificări și ce se urmărește? Noi o să devenim mai corecți sau o să devenim, ca sistem, mai puternici? Iar oamenii bine pregătiți, care au oferte mai bune de muncă vor pleca din sistem și alții mai buni, cu părere de rău, nu vor veni pentru că statul nu are o ofertă de muncă avantajoasă pentru specialiștii buni. Eu pun în discuție ce se va întâmpla după evaluarea externă, dacă statul este pregătit să angajeze oameni în așa condiții.

Dar de unde a apărut această inițiativă?

Ea a apărut în legislatura precedentă, este a unui deputat din actualul partid de guvernare, dar a fost votată de toți deputații. Anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat de două ori pe neconstituționalitate legilor adoptate, a constatat că pensia judecătorilor este o garanție a independenței. În 2011 s-au adoptat fix aceleași prevederi și au fost declarate neconstituționale, acum Curtea a spus că sesizarea este inadmisibilă, pentru că nu ar fi motivată suficient. Pregătim o nouă sesizare, cu mărirea obiectului sesizării, care va fi susținută de toți jucătorii, sper eu.

Se cunoaște despre volumul mare de muncă al judecătorilor. Cum poate fi soluționată această problemă? Am auzit idei din societatea civilă că ar fi necesară dublarea numărului de judecători.

Conform legii, numărul de judecători stabilit este de 503, dar în prezent activează 388. Respectiv, sistemul nu lucrează la capacitatea de o sută de procente. Volumul de muncă este o chestiune mult mai complexă și anume o problemă ce ține de lege și de administrare eficientă a sistemului. Multe dosare nici nu trebuie să fie examinate de instanțe, spre exemplu, încasarea datoriilor în baza facturilor fiscale, care nu au fost contestate. Cred eu că se poate de intervenit legislativ și de stabilit această categorie de dosare în competența executorului judecătoresc. Reieșind din datele prezentate de Agenția pentru Administrarea Instanțelor Judecătorești, costul unui dosar este de 2000 de lei, dar noi examinăm litigii obiectul cărora este de 500 de lei. Statul trebuie să scoată unele dosare din competența instanțelor de judecată și să-i lase pe judecători să se concentreze pe dosarele ce merită soluționate, dosarele mari, complicate. Încă o cauză a volumului excesiv de lucru sunt procedurile de examinare care sunt prea formaliste. Și, totodată, problema ține și de administrarea eficientă a sistemului. Eu cred că, CSM trebuie să calculeze volumul de muncă al judecătorilor, în funcție de raion, sediul instanței, numărul de cereri, volumul necesar de timp pentru anumite categorii de dosare și să repartizeze judecătorii în funcție de volumul de lucru. 

Ce ține de mărirea numărului de judecători, eu cred că acest lucru acum este ireal, ar trebui modificată legea, de aceea nu aș miza pe acest aspect. Dar CSM ar trebui să prevadă un mecanism de compensare a lipsei judecătorilor care nu activează în sistem. CSM permanent trebuie să organizeze concursuri de admitere în sistem. La noi, la sediu Centru al Judecătoriei Chișinău, trebuie să fim 67 de judecători, dar noi suntem 52, respectiv ceilalți judecători sunt suspendați. În 2019, în genere eram 39 de judecători care lucrau pentru 69 de judecători. Este o chestiune de administrare a sistemului.

Au fost adoptate de Parlament proiectele de lege privind modificarea Constituției. A fost eliminat termenul de cinci ani pentru care sunt numiți inițial magistrații, a fost schimbată modalitatea de numire a judecătorilor la Curtea Supremă de Justiție, care nu vor mai fi votați de Parlament, dar vor trece procedura generală.

Vreau să spun că eliminarea acestui termen de cinci ani se discută de foarte mult timp, de vreo 10 ani. Au fost vreo două proiecte de legi. Pentru mine, adoptarea proiectului de lege ce ține de modificarea Constituției este un indiciu clar că se vrea independența sistemului judecătoresc, mai ales în condițiile în care 40 la sută dintre judecători sunt numiți în prezent până la 5 ani.

De ce era o vulnerabilitate acest termen de cinci ani?

Pentru că judecătorii erau numiți pentru un termen inițial de cinci ani, după care trebuia să fie confirmați în funcție de CSM și de președintele statului. Imaginați-vă că un judecător aflat în această situație examinează un dosar în care e vizat președintele.

Dar asta ar fi, mai degrabă, o excepție.

Este o excepție, dar cea mai relevantă. Dar, în general, CSM avea posibilitatea, după termenul de cinci ani, pur și simplu, să nu voteze și noi am avut trei cazuri anul trecut, fără anumite motive. Mandatul unui judecător nu trebuie să depindă de puterea discreționară a unei persoane, ci de circumstanțe concrete și obiective. Până la termenul de cinci ani, judecătorul era în stare de incertitudine, el depindea de votul discreționar al CSM sau de decizia președintelui statului.

Totodată, au fost excluse atribuțiile constituționale ale președinților de instanțe, care este un lucru foarte bun, pentru că nu cred că ei ar trebui să aibă protecție constituțională. Președinții instanțelor sunt manageri, administrarea instanței este parte a administrării sistemului în general și CSM trebuie să aibă mai multă flexibilitate în administrarea acestui sistem. Dacă un președinte de instanță este un judecător bun, dar nu este un manager bun, de ce trebuie să-l răbdăm patru ani pentru că el este protejat de Constituție? De asemenea, s-a dat și autonomie sistemului în ceea ce ține de finanțare. Bugetul public al sistemului judecătoresc trebuie să fie consultat în mod obligatoriu cu CSM. Până acum, CSM înainta Ministerului Justiției, care decidea împreună cu Ministerul Finanțelor referitor la buget. În ceea ce privește promovarea judecătorilor la CSJ, prin decizia președintelui statului, este o recomandare insistentă a Comisiei de la Veneția și eu cred că este bună, pentru că președintele este o funcție apolitică, iar Parlamentul este format din partide politice.

Este eliminat, astfel, factorul politic?

Da. Și mai mult decât atât, președintele are dreptul să respingă candidatura o singură dată, iar dacă aceasta este propusă repetat de CSM, președintele nu va putea refuza. Asta este, de asemenea o garanție ce ne asigură independența. O altă modificare este excluderea celor trei membri din oficiu din cadrul CSM. Partidul de guvernământ a renunțat la faptul ca ministrul Justiției să fie membru CSM și acesta tot este un indiciu că se dorește independența sistemului judecătoresc. Sunt niște modificări foarte bune care demult sunt așteptate. Deja, vom vedea ce va urma.

De ce garanții ar mai avea nevoie judecătorii, ca să aibă și ei siguranța că nu se va face influență politică asupra lor, dar și societatea să aibă încredere în sistem?

Eu nu aș pleda pentru anumite garanții sociale speciale pentru judecători. Eu doar aș vrea să revenim legea veche privind salarizarea judecătorilor, pentru că, în prezent, cuantumul salariului judecătorului depinde de politic. Formula de calcul o stabilește Legislativul care poate interveni la dorință. Anterior, noi am avut un mecanism prin care salariul judecătorilor depindea de salariul mediu pe economie, nu de factorul politic, dar de condițiile de dezvoltare a societății. Cred că această garanție trebuie asigurată din nou judecătorilor, ca să nu stea sistemul permanent cu mâna întinsă.

Alte garanții procesuale sau sociale nu sunt necesare. Nu există în prezent prevederi legale care să nu ne permită nouă să fim independenți, orice judecător poate fi influențat atât timp cât vrea să fie influențat. Dacă nu admiți influențe, ele sunt excluse din start. Când mergi în camera de deliberare, ești doar tu, legea, dosarul și calculatorul. Tu îți asumi hotărârea pronunțată. Judecătorii trebuie să fie și curajoși, trebuie să pronunțe o hotărâre potrivit legii, chiar dacă ea nu este populară, și să-și asume că ei pot fi criticați pentru hotărârea pronunțată. De asta, eu nu cred că cineva poate să influențeze un judecător, la nivel intern sau extern, iar judecătorul să spună că nu a putut pronunța o hotărâre legală. Este inadmisibil. Nimic nu justifică o hotărâre ilegală. Nu cred că sunt impedimente care nu ne-ar permite să fim independenți. Și nu are nimic independența noastră cu salariile. Noi luptăm pentru garanțiile noastre sociale, pentru că acestea sunt drepturile noastre sociale, dar asta nu trebuie să afecteze calitatea actului justiției. Dacă tu consideri că salariul pe care îl primești nu îți satisface interesele personale, și nu faci față cheltuielilor, tu trebuie să pleci din sistem, nu trebuie să fii o vulnerabilitate a sistemului. Salariul mic sau mare nu justifică corupția sau pronunțarea hotărârilor ilegale. Și societatea trebuie să înțeleagă că noi luptăm pentru garanțiile noastre sociale, pentru că dorim ca sistemul judecătoresc să nu fie vulnerabil, dar asta nu ne scutește de obligația de a fi independenți și imparțiali, obiectivi și curajoși pe dosarele pe care le examinăm.

Cum poate fi schimbată percepția populației, care vede sistemul justiției ca fiind corupt, bazându-se pe unele cazuri de rezonanță, unele cu implicații politice, altele cu interese majore financiare?

O să vă spun un caz din practica mea. Un avocat mi-a spus: „Voi, judecătorii, sunteți aroganți”. El lucrează de 11 ani în sistem. L-am rugat să-mi spună pe nume care sunt judecătorii aroganți. Și el mi-a spus un nume-două. Adică, ceilalți, care nu sunt aroganți nu se iau în considerare? Fiind mai activă pe rețelele de socializare, am văzut că cineva a scris un comentariu în care mi-a reproșat că a fost la o ședință de judecată într-un dosar pe care l-am examinat și eu am ascultat numai partea adversă. Nu-mi mai aminteam exact ce dosar era, pentru că avem câte 15 ședințe pe zi, dar m-am uitat în procesul verbal și am văzut că era un pârât pe dosar, care nici nu a participat la ședință, și obiectul litigiului era încasarea pensiei de întreținere a copilului minor. Și m-am gândit cum e posibil așa ceva? Tu nici n-ai fost în ședință, dar afirmi că nu te-am ascultat. Pe un alt caz, am fost criticată deși pronunțasem doar dispozitivul, fără hotărârea motivată. Mulți ne vorbesc fără să ne cunoască. Dar asta nu e o problemă a societății în general, este și o problemă a sistemului, pentru că nu a știut cum să gestioneze anumite cazuri de rezonanță, nu a știut cum să comunice corect informația pentru public și să aleagă persoanele potrivite pentru comunicare. Și, da, nu a știut să-i sancționeze pe judecătorii care au încălcat. Eu cred că sistemul are nevoie de o strategie de ridicare a nivelului încrederii din partea societății. Nivelul de încredere e clar că trebuie să-l ridicăm prin hotărârile pronunțate, dar motivarea hotărârilor depinde și de volumul nostru de lucru. Anume CSM trebuie să aibă o strategie de ridicare a nivelului de încredere în sistemul judecătoresc, să vorbească și despre lucrurile bune care se petrec în sistem, și despre hotărârile pronunțate, și despre practicile schimbate, și despre judecători la nivel individual, care și ce reprezintă, ca societatea să ne cunoască, și să-i sancționeze pe cei care încalcă legea, care nu sunt integri și care dăunează imaginii întregului sistem judecătoresc.

Aș vrea ca noi, ca societate, să ne învățăm a vorbi despre faptele oamenilor și să nu generalizăm. Eu văd multe comentarii: „Voi toți sunteți corupți!”. Și pe mine asta mă întristează, pentru că oamenii nu-i cunosc pe majoritatea judecătorilor din sistem, doar pe anumite persoane care au fost în vizor, care, cu părere de rău, nu au fost sancționate de către sistem. Chiar am vrut, odată, să-i propun cuiva să vină la mine acasă, să facă cunoștință cu mine, cu copiii mei, să vadă averile mele, să vină cu mine la lucru o săptămână, de dimineață până seara, și să vadă cu ce mă ocup eu toată ziua. O săptămână, mai mult nu cred că ar rezista. De asta, aș vrea ca oamenii să judece după fapte, iar atunci când vin cu critici, să fie mai documentate. 

Vă mulțumim!

Natalia Zaharescu

Acest material apare cu suportul Fundației Soros Moldova. Fundația nu intervine în politica editorială a redacției.