Corupția și criteriul de gen: trebuie protejate femeile altfel atunci când aleg să vorbească?
Legislația oferă aceleași garanții tuturor avertizorilor de integritate, indiferent de gen, etnie, religie, orientare sexuală sau apartenența la un grup minoritar. În practică însă, anumite categorii de persoane sunt mai expuse unor forme specifice de corupție și represalii. Femeile, de exemplu, se confruntă cu vulnerabilități suplimentare și sunt, în unele situații, mai puțin dispuse să raporteze neregulile.
Studiul „Corupție, anticorupție și criteriul de gen”, realizat recent de Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC) arată că, în percepția majorității respondenților, frica de represalii, rușinea și lipsa de încredere în instituții se numără printre principalele motive pentru care femeile aleg să păstreze tăcerea. Aceste realități arată că mecanismele de prevenire și raportare a corupției trebuie să fie accesibile și sigure pentru toți, ținând totodată cont de vulnerabilitățile diferitelor grupuri.
În luna mai 2019, Angela Poddubnaia, pe atunci șefă a Direcției formare profesională din cadrul Poliției de Frontieră (PF), a semnalat angajarea fictivă a unui fost șef al Centrului Național Anticorupție (CNA) la PF și a devenit astfel avertizor de integritate. Ca urmare, a fost vizată de anchete interne și concediată. Deși instanțele au dispus reintegrarea ei în funcție, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea din apel și s-a pronunțat în favoarea PF, astfel că ea a fost eliberată din nou din funcție. Istovită după ani de hărțuire instituțională și procese, Angela Poddubnaia a renunțat până și la intenția de a merge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Nu mai vreau să revin la acest caz. Urmările au fost dure”, ne-a mărturisit pe scurt.
Acest exemplu ilustrează atât curajul avertizorilor, cât și limitele legii, care pentru fosta angajată a PF s-a transformat într-o iluzie a protecției promise.
De ce aleg femeile să tacă?
Deși cadrul legal oferă teoretic garanții egale tuturor celor care denunță abuzurile, în practică femeile sunt mult mai expuse victimizării și mai puțin dispuse să vorbească. Studiul realizat de CAPC arată că 92,6% dintre respondenți cred că femeile nu raportează cazurile în care li se solicită favoruri personale sau sexuale, principalii factori fiind frica de represalii, rușinea, teama de a-și pierde locul de muncă sau reputația și neîncrederea că raportarea va schimba ceva.
Experta anticorupție Lilia Ioniță (CAPC) subliniază că această cifră nu trebuie generalizată automat pentru toate tipurile de încălcări prevăzute de Legea avertizorilor de integritate, dar reprezintă un semnal de alarmă privind limitele legislației actuale.
„Neutralitatea formală nu este suficientă. Putem avea un mecanism identic pentru toți, dar dacă pentru unii costul raportării este mult mai mare, accesul la acel mecanism nu mai este egal în practică. Nu este de ajuns să încurajăm femeile să vorbească; trebuie să le oferim canale sigure, confidențiale și certitudinea că instituțiile le protejează. Raportarea nu ar trebui să fie un act de eroism. Dacă pentru a spune adevărul trebuie să-ți riști cariera și reputația, problema nu mai este doar a persoanei, ci a sistemului”, specifică reprezentanta CAPC.
Un sistem orb la dimensiunea de gen și lipsit de monitorizare
De cealaltă parte, cadrul juridic suferă de o lipsă cronică de transparență și de o lipsă de monitorizare reală, ceea ce face imposibilă evaluarea corectă a fenomenului.
Mariana Kalughin, expertă juridică la Transparency International-Moldova (TI-M), punctează două vulnerabilități majore ale sistemului actual. În primul rând, Centrul Național Anticorupție (CNA) nu colectează date dezagregate privind genul avertizorilor de integritate, iar majoritatea încălcărilor semnalate nici nu ajung să fie confirmate oficial. În al doilea rând, deși Legea nr. 165/2023 obligă entitățile publice și private să creeze canale interne sigure de raportare, nicio autoritate nu verifică dacă acestea sunt funcționale sau rămân simple măsuri pe hârtie.
„Cu regret, nu avem o autoritate desemnată care să monitorizeze gestionarea avertizărilor interne. Nu cunoaștem nivelul real de aplicare a legii de către entitățile obligate să asigure aceste canale. În aceste condiții, prioritatea imediată nu este modificarea regulilor în funcție de gen, ci consolidarea și funcționalitatea mecanismului general de avertizare”, explică experta TI-M.
Avertizorii de integritate: Între un labirint birocratic și doar 23 de denunțuri în șase ani
În prezent, deși cadrul normativ obligă entitățile publice să pună la dispoziție canale clare, accesibile și confidențiale, opțiunile de raportare - internă sau externă, direct către CNA - sunt rareori folosite. Datele statistice sunt descurajante: din 2019 și până în 2025, la nivel național au fost înregistrate doar 23 de avertizări de integritate, iar în 15 dintre aceste cazuri autoritățile au concluzionat că încălcările nu s-au confirmat.
Când o femeie decide totuși să denunțe o ilegalitate și devine ținta hărțuirii, ea se trezește prinsă într-un labirint birocratic. Deși Legea nr. 165/2023 privind avertizorii de integritate nu face diferențe de gen, atunci când răzbunarea îmbracă forma discriminării sau a abuzului psihologic, instituțiile tind să ridice din umeri și să paseze responsabilitatea.
Pentru a depăși acest blocaj, experta Lilia Ioniță propune o mai bună cooperare între autorități:
„Cred că trebuie să existe și o intervenție complementară a Consiliului pentru Egalitate - nu pentru a dubla competențele altor instituții, ci pentru a acoperi acea dimensiune specifică de gen și de nediscriminare. Consiliul are competența de a examina plângeri privind discriminarea. Așadar, soluția este cooperarea instituțională: CNA se ocupă de examinarea avertizării, Avocatul Poporului de protecția avertizorului, iar Consiliul pentru Egalitate intervine acolo unde apar discriminarea, hărțuirea sau alte forme de tratament inegal.”
Victoria Borodin
Acest articol a fost realizat de Asociația Presei Independente (API) în cadrul proiectului „Consolidarea rolului avertizorilor de integritate în combaterea corupției (EWAC)”, implementat de Transparency International în colaborare cu TI-Moldova, TI-Muntenegru și TI Macedonia de Nord. Opiniile exprimate în acest articol aparțin exclusiv autorului/autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a finanțatorului sau a organizațiilor partenere ale proiectului.
Stimați cititori,
Dacă dețineți informații relevante referitoare la subiectul de mai sus, vă rugăm să ni le comunicați completând formularul de mai jos. Echipa portalului Moldovacurata.md va analiza mesajele recepționate și, după caz, va actualiza conținutul materialului.
Notă. Asociația Presei Independente (API) și portalul MoldovaCurata.md garantează că toate datele personale ale expeditorilor vor fi protejate.
Preluarea textelor de pe pagina www.MoldovaCurata.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.MoldovaCurata.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.
