ICPC a obţinut câştig de cauză în toate cele patru procese pornite în campania electorală din noiembrie 2010 de către politicienii cu probleme de integritate

Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat (ICPC), constituită în 2009 de un grup de organizaţii neguvernamentale pentru a monitoriza integritatea candidaţilor din listele electorale ale partidelor la alegerile parlamentare, a obţinut câştig de cauză în toate procesele pornite de către formaţiunile politice şi politicienii supăraţi că, în cadrul campaniei electorale din 2010, au fost incluşi în lista candidaţilor care nu corespund criteriilor de integritate.   

Organizaţiile ICPC au fost acţionate în instanţă de către Partidul Comuniştilor care a intrat în „Lista neagră” cu 22 de candidaţi, Partidul Democrat cu doi candidaţi, dar şi de fostul ministru al Tehnologiilor Informaţionale Alexandru Oleinic, candidat pe listele AMN, şi Ştefan Urâtu, candidat pe listele Partidului Liberal. Reamintim că, la acel moment, exista un precedent judiciar: ICPC obţinuse câştig de cauză întrun proces pornit de către Ion Prisăcaru, candidat pe listele PSD în alegerile din 29 iulie 2009.  

Ultimul proces a fost finalizat în noiembrie curent cu decizia CSJ de a casa hotărârea Curţii de Apel prin care s-a dat câştig de cauză Partidului Democrat în procesul pornit împotriva ICPC.

Chiar dacă pe durata proceselor de judecată ICPC a constatat o practică judiciară neuniformă, după trei ani de peregrinări prin procese, s-a obţinut câştig de cauză în toate cele patru procese de judecată, dovedind că vocea societăţii civile este importantă, mai cu seamă atunci când cetăţenii sunt chemaţi la urne să-şi exercite dreptul de vot în favoarea politicienilor care pretind la o funcţie publică.

Candidaţii au fost monitorizaţi atât în cele două scrutine electorale din 2009, cât şi la anticipatele din 2010. Jurnalişti de investigaţie s-au documentat referitor la listele candidaţilor la funcţia de deputat din partea partidelor politice cu şanse reale de a accede în Legislativ în baza a 7 criterii, printre care: declararea averii şi corespunderea acesteia cu proprietăţile real deţinute, utilizarea resurselor administrative în folos personal sau de partid, maladministrarea funcţiilor publice şi private pe care le-au deţinut candidaţii până la lansarea în politică. La baza monitorizării au stat exclusiv surse deschise, în mod special, documente publice, cum ar fi auditul Curţii de Conturi, rezultatele controalelor efectuate de organele de control, hotărâri de judecată, dar şi materialele de presă.

Dacă în cele două scrutine electorale din 2009 ICPC a avut posibilitatea să distribuie cetăţenilor  broşura „Cunoaşte-ţi candidatul!” cu lista candidaţilor care nu corespund criteriilor de integritate, în 2010 ICPC a fost împiedicată să facă acest lucru. Urmare a cererilor lui Alexandru Oleinic, ale Partidului Democrat şi Partidului Comuniştilor, care au acţionat ICPC în judecată, Judecătoria Centru din Chişinău a pus sechestru pe stocul de broşuri, privând astfel cetăţenii de dreptul de a fi informaţi despre cei care vroiau să obţină votul electoratului. Magistraţii au reacţionat surprinzător de repede la cererea demnitarilor. Bunăoară,  prima încheiere privind interzicerea distribuirii informaţiei despre Oleinic a fost emisă fără ca magistrata să înţeleagă că ICPC este o iniţiativă neformală şi nu o entitate juridică.

ICPC a calificat încheierile instanţei de judecată drept neîntemeiate şi disproporţionate, care încalcă libertatea de exprimare şi dreptul de acces la informaţie, iar acţiunile politicienilor şi ale formaţiunilor politice - drept  un atac la democraţie prin care a fost încălcat dreptul cetăţeanului la un vot conştient, fiind afectat şi caracterul liber şi corect al alegerilor. La 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Chişinău a casat decizia judecătoriei Centru prin care a fost interzisă difuzarea buletinului „Cunoaşte-ţi candidatul!”, iar ulterior, printr-o altă decizie a Curţii de Apel, a fost ridicat sechestrul de pe stocul de buletine. Distribuirea broşurii însă nu a mai fost posibilă, deoarece aceasta era destinată informării alegătorilor în scrutinul electoral din 28 noiembrie 2010.

Câştigul de cauză obţinut în cele cinci procese de judecată pornite de către demnitarii supăraţi, constituie o victorie a societăţii civile, întrucât democraţia pluralistă şi libertatea discursului politic cer ca publicul să fie informat asupra chestiunilor de interes public, ceea ce include dreptul mass-media de a difuza informaţii negative şi opinii critice privind personalităţile politice şi funcţionarii, precum şi dreptul publicului de a primi aceste informaţii şi opinii.

ICPC, 28 noiembrie 2013