Actuala guvernare ar trebui să aplice imediat măsuri caracteristice justiției de tranzitie, în contextul eliberării instituțiilor din captivitatea politică a fostei guvernări

Este necesară o resetare rapidă a sistemului judecătoresc în cadrul unei curățări mai ample şi fundamentale a instituțiilor statului, dar această curățare trebuie făcută în albia cadrului legislativ, subliniază cercetătoarea Consiliului German de Relații Externe, Cristina Gherasimov, în  cadrul unui interviu pentru  Moldova Curată.

Experta menționează că demiterile  și  demisiile care s-au produs în  sectorul justiției sunt necesare, dar că noile numiri nu vor rezolva neapărat toate problemele acumulate în sistem. Cristina Gherasimov mai afirmă că este nevoie de un consens al elitelor politice, care ar permite crearea instituțiilor necesare pentru a combate corupția în  Republica Moldova.

Ce măsuri credeți că ar trebui să ia noua guvernare de la Chișinău pentru a îmbunătăți situația în domeniul justiției? 

Noua guvernare are în față o misiune aproape imposibilă: o cursă contra cronometru. Pe de o parte, e necesară resetarea rapidă a sistemului judecătoresc în cadrul unei curățări mai ample şi fundamentale a instituțiilor statului. Pe de altă parte, această curățare trebuie făcută în albia cadrului legislativ, care la moment oferă sistemului judecătoresc o independență la standarde europene. Am văzut de câtă presiune publica a fost nevoie pentru ca magistrații Curții Constituționale să îşi dea demisia in corpore. Mai mult ca atât, coaliția ACUM-PSRM este una instabilă şi foarte complicată din punct de vedere ideologic. Ambele părți urmează să meargă la multe compromisuri, proces care ar putea încetini sau chiar stopa această curățare a sistemului judecătoresc.

Pe moment, vedem demisii şi demiteri în sistemul judecătoresc, ceea ce e un bun început. În niciun caz însă nu trebuie să credem că noile numiri vor soluționa problemele existente în sistemul judiciar. Acestea sunt mult mai profunde, prezente la fiecare nivel de instanțe judecătorești, pe verticală, precum şi pe orizontală. E nevoie de reforme sistemice pentru a reseta întreg sistemul judecătoresc. Important, totuși, e să nu uităm că orice instituție nu este decât un edificiu, în absența factorului uman și a valorilor pe care le aduce cu sine. Măsurile întreprinse pe termen lung de actuala guvernare trebuie să accentueze necesitatea schimbării mentalității. În sistemul judecătoresc încă există o cultură de obediență şi stimă deosebită față de Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Supremă de Justiție. Mai recent, aceasta deseori se transformă în frică, ceea ce afecteaza independența individuală a magistraților. Republica Moldova are nevoie de judecători integri, cu verticalitate. Mulți au renunțat sau au fost forțați să plece din sistem. Experiența profesională  în contextul actual al Moldovei, aş spune, mai puțin contează în acest moment. E nevoie de implementarea  măsurilor care ar stimula magistrații să-şi îndeplinească funcția de judecător fără a fi tentați să se „consulte”, să ridice telefonul, să ia mită și care le-ar asigura posibilitatea exercitării mandatului, independent de ce forțe politice se vor afla la putere astăzi sau mâine.

Există experiențe în regiune și multiple rapoarte excelente care identifică problemele exacte și soluțiile care ar îmbunătăți situatia în domeniul justiției. Putem începe de la ele. Suntem însă într-o situație mult mai dificilă. Una în care judecătorii integri au fost ani de-a rândul intimidați, forțați să ia „decizii la comandă”, iar judecatorii obedienți și-au văzut calitatea vieții îmbunătățită înzecit, peste noapte, în cadrul unui sistem aşa-zis democratic pe hârtie. Nu există, din pacate, rapoarte care ar explica cum demontezi un sistem putred, precum avem astăzi în justiție, contra cronometru. 

Aici e cazul ca actuala guvernare să aplice imediat măsuri caracteristice justiției de tranzitie (din engleză - transitional justice), în contextul dezoligarhizării statului și eliberarea instituțiilor din captivitatea politică a fostei guvernări. Decizia adoptată de deputați pe 8 iunie, prin care Republica Moldova a fost declarată stat capturat, ar trebui să servească drept bază politică și legală de a pune în aplicare măsuri caracteristice justiției de tranziție. Mai mult ca atât, e nevoie de un proces de vetting (verificare) al tuturor judecătorilor și procurorilor. Dilema e dacă ar mai avea cine aplica pentru pozitiile respective ca urmare a acestei măsuri sau rămânem cu instituții goale. Nu cred că putem alege, dacă într-adevăr ne dorim o schimbare adevărată. În contextul în care avem clanuri de neamuri și cumătri în sistemul judecătoresc, nu avem cum altfel să resetăm sistemul. 

Cum poate fi asigurată durabilitatea reformelor în acest sector?

Asigurarea independenței institutionale în domeniul justiției este un bun început. Ca reformele sa fie durabile e nevoie ca toate instituțiile din cadrul sistemului de drept să fie implementate în paralel. Dacă nu vom avea însă judecători și procurori independenți și integri, instituțiile judecătorești independente din punct de vedere legal nu ne vor servi la nimic. Am putea ajunge să avem un clan de tip mafiot dirijat din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii care, în loc să-şi îndeplinească rolul de protector al independenței judecătorilor și al sistemului judecătoresc, va deveni un instrument de presiune și amenințare asupra independenței acestora. 

Prea mulți avem probleme la capitolul integritate, verticalitate și demnitate, inclusiv între magistrați. Atunci când aceste valori șchiopătează, ele pot fi cultivate prin expunerea judecătorilor și studenților facultăților de drept la norme și practici europene și internaționale. Acesta este însă un proces de durată. Cursuri de formare care practic explică ce sunt conflictele de interese și cum ar trebui abordate acestea, care sunt normele de conduită ale judecătorilor, nu doar în public, dar și în viața privată, care sunt practicile în statele vecine, ar putea pune bazele unor principii și norme de comportament în activitatea profesională, care cu timpul urmează să fie acceptate ca normalitate și la noi. 

Este important, însă, să înțelegem că nu există reforme sau progres ireversibil. Practicile democratice nu reprezintă un ideal care odată atins, nu mai poate fi revocat. Doar un sistem puternic de checks and balances (control și echilibru), care asigură balanța puterilor în stat, poate menține progresul. Instituțiile ce nu sunt susținute de valori precum integritate, transparență și profesionalism sunt doar niște structuri care pot fi ușor demontate sau utilizate în scopuri meschine, atunci când interesele private preiau controlul acestora. Reformele devin mai durabile atunci când sunt susținute de un set de valori și principii, atât individuale, cât și instituționale. 

Care sunt problemele cele mai grave pe care le identificați în prezent în domeniul justiției?    

Probleme sunt multiple şi adânc înrădăcinate în practicile şi mentalitatea moștenită din perioada sovietică. Printre acestea - politizarea instituțiilor, justiția selectivă, cultura de obediență, corupția, nepotismul și cumătrismul, traficul de influență aș spune că sunt cele mai importante. Cea mai gravă problemă însă, în opinia mea, este lipsa încrederii cetățenilor în justiție. Atunci când cetățeanul de rând nu mai crede că își poate face dreptate în mod echitabil și imparțial prin instituțiile statului, apelează la orice alte metode care i-ar putea face dreptate. De aici apar toate celelalte probleme care afectează grav dezvoltarea de durată a oricărei societăți. 

Este politizarea instituțiilor din domeniul justiției o problemă? Cum poate fi soluționată?

Politizarea instituțiilor de stat, în special a sistemului judecătoresc, este o problemă acută şi nu este caracteristică doar Republicii Moldova, din păcate. În majoritatea statelor post-sovietice, unde sistemul judecătoresc nu a fost decât o extensie a executivului, această problema este una majoră și extrem de dificil de dezrădăcinat. Cred că soluția începe de la schimbarea percepției de către cetățeni și clasa politică a rolului instituțiilor statului și a motivațiilor personale de a accede în politică. De ce Vlad Plahotniuc a transformat sistemul judecătoresc și procuratura în extensie a telefonului său mobil, iar Maia Sandu clar a declarat ca nu va interveni niciodată cu instrucțiuni față de judecători? Răspunsul la această întrebare cred că ne indică modul cum am putea începe depolitizarea instituțiilor publice.

În ce măsură este importantă voința politică în combaterea corupției?

Este un factor necesar, aş spune eu, însă nicidecum suficient. Chiar și atunci când există voință politică, aceasta trebuie să fie una națională. E nevoie de un consens al elitelor politice care ar permite crearea instituțiilor necesare pentru a combate corupția și, în același timp, nu le-ar împiedica să-şi exercite mandatul. Un singur partid aflat la guvernare nu poate combate de unul singur corupția, dacă nu deține majoritate parlamentară. Dacă PSRM ar fi avut cel puțin la fel de multă voință politică pe cât are Blocul ACUM, pasul reformelor de demontare a regimului oligarhic și a schemelor de corupție construite de acesta, pe care le vedem astăzi în desfășurare, ar fi unul mult mai rapid. 

Nivelul de încredere al populației în justiție este destul de mic. Cum poate fi îmbunătățită percepția oamenilor?

După criza politică și constituțională de la începutul lunii iunie și în special după deciziile CCM din 7-9 iunie, nivelul de încredere în justiție este practic egal cu zero. Din păcate, nu doar pe plan intern în rândul cetățenilor, dar si pe plan extern. Partenerii noștri de dezvoltare au pierdut orice încredere în justiția moldovenească, ceea ce imediat afectează alte ramuri ale statului, precum investițiile străine în economie. Sistemul judecătoresc și-a pierdut orice credibilitate, iar îmbunătățirea percepției este un proces foarte dificil. Un pas important este penalizarea inculpaților. Cetățenii așteaptă sancționarea judecătorilor corupți, a celor pasivi și a celor care s-au lăsat manipulați conștient, fără să depună rezistență. Tragerea la răspundere și a celor implicați în evenimente de importanță națională, precum 7 aprilie 2009, Pădurea Domnească, furtul miliardului - este minimul de la care noua guvernare trebuie să înceapă. Odată ce vor fi aplicate primele sancțiuni și vor avea loc primele arestări, nu doar demisii, în special de rang înalt, avem șanse ca încrederea cetățenilor să revină la un minim de normalitate.  

Cum vedeți rolul instituțiilor anticorupție – Procuratura Anticorupție, Centrul Național Anticorupție?

Cred că intenția creării acestor instituții, în condițiile unui sistem și ale unui context politic extrem de corupt ca cel al Moldovei, a fost una bună. Politizarea lor însă, încă o dată exemplifică modul cum și cele mai bune instituții pot avea efect nul sau chiar pot lucra în interesul selectiv al anumitor cercuri private atunci când nimeresc în buzunarul politicului. Acestea, ca și sistemul judecătoresc, trebuie curățate de agenții fostei guvernări și depolitizate. Prin recrutarea cadrelor apolitice, prin concurs bazat pe meritocrație și profesionalism, prin alocarea resurselor financiare și aplicarea tehnicilor suficiente pentru a-şi exercita mandatul, prin adoptarea câtorva amendamente legislative care le-ar asigura independența, indiferent de forțele politice la guvernare - acestea pot deveni funcționale într-o perioada foarte scurtă. Este important ca ele să fie curățate în paralel și să opereze în tandem cu un mandat clar definit.

Cum poate fi eficientizată activitatea Procuraturii?

Reforma procuraturii și asigurarea independenței acesteia este o reformă-cheie în procesul de democratizare și transparentizare a oricărei țări, la fel de importantă ca și în cazul justiției. Nu e o noutate pentru nimeni că nu avem o procuratură independentă. Reforma procuraturii prin asigurarea independenței este o reformă-cheie în procesul de democratizare și transparentizare a oricarei țări, la fel de importantă ca și cea a justiției. Nu e o noutate pentru nimeni că nu avem o procuratură independentă decât pe hârtie. Iar reforma este una extrem de complicată, având în vedere cât este de netransparentă această instituție. Numai prin adoptarea unor legi similare celor europene nu ne vom debarasa de practicile trecutului. Factorul uman aici este unul cheie. Cred că actuala guvernare ar trebui să numească un procuror general din afara sistemului, ceea ce pentru Moldova ar însemna și din afara țăriI, din păcate. La moment vedem o rezistență enormă din interiorul procuraturii, ceea ce înseamnă că doar o persoană din exterior ar putea dezmembra această caracatiță. Nu cred că există vreo țară care “produce” mai mulți avocați, judecători și procurori pe cap de locuitor precum Republica  Moldova. Dacă aceștia ar veni cu un set de valori în instituțiile de drept, cultivate acasă și la universitate, și nu doar cu un set de interese, am putea avansa destul de rapid și în eficientizarea activității procuraturii. Sunt încrezătoare că după un proces de vetting şi reformare a instituțiilor Procuraturii vom găsi si capitalul uman necesar, chiar dacă minim pentru început, pentru acea schimbare pe care toți moldovenii o așteaptă din anii 90.  

Suntem un stat foarte mic, unde este practic imposibil să eviți, în special, cumătrismul. Valori precum verticalitatea și integritatea, din acest motiv, sunt mult mai necesare decât independența unor instituții precum procuratura, pentru a stopa penetrarea acestora de practici informale care ar putea eventual prelua cursul oricărui dosar. Cultul integrității, demnității și profesionalismului, însă, nu prea este promovat pe băncile universităților. Absolvenții apoi, deseori, cu ajutorul părinților sau cumătrilor, devin funcționari în instituțiile publice, inclusiv cele de drept. Aceste relații sociale ne fac dependenți și vulnerabili.

Atunci când instituțiile statului nu-ți pot asigura un trai decent și servicii de calitate, apelezi tot mai mult la rețele sociale informale care preiau funcțiile statului - ajutor sau asistență în situații de urgență din partea celor apropiați. Atât timp cât vom avea instituții slabe și inapte să-şi deserveasca cetățenii, nu ne putem aștepta ca valori precum integritatea să triumfe în rândurile “muritorilor de rând.” Chiar și demnitatea vine mult prea des doar cu un anumit nivel de trai decent. 

Cum poate fi diminuată corupția mare, în special, dar și cea de nivel mai mic?

Există soluții diferite atunci când vorbim despre diminuarea corupției. Toate însă se rezumă la un mecanism destul de simplu: corupția apare în situatii de monopol plus discreție asupra procesului decizional, minus răspundere, accountability (Klitgaard, 1988). Practic, pentru a minimaliza corupția, elimini ocaziile sau spatiile care crează oportunități de rentă. Nu exista modele, însă, care, replicate, ne-ar ajuta să scăpăm de acest flagel.  

La nivel mai mic însă, din nou, cred că totul începe de acasă. Fiind mici, vedem cum “se descurcă” părinții noștri cu un cadou de mulțumire medicului care ne-a primit fără rând sau învățătorului de matematică. Ascultăm cum vorbesc la telefon în încercări deseori disperate de a ne soluționa problemele noastre sau ale vreunei rude. Apoi vedem cum vine timpul când aceste favoruri trebuie întoarse. Astfel ne socializăm în aceste practici de corupție de fiecare zi, pe care nici măcar nu le consideram acte de corupție. Noi le replicăm și le transmitem mai departe copiilor noștri. Atunci când ne vom schimba percepția asupra acestor mici favoruri și asupra rolului relațiilor sociale, vom deveni independenți din punct de vedere moral, comunitar și financiar. Poate funcționa și invers, de altfel. Până atunci, blamăm societatea în care trăim pentru corupția care ne înconjoară.  

Cum apreciați activitatea Autorității Naționale de Integritate, care a trecut printr-un proces de reformare, dar care, deocamdată, nu pare să se ridice la așteptările societății?

Cred că perioada pre-electorala a fost una crucială pentru credibilitatea ANI. În ziua când Ilan Şor și-a ridicat certificatul de integritate, aceasta instituție s-a transformat într-un simplu edificiu aflat pe strada Alecu Russo 1, dintr-un șir lung de sedii care pretind să lupte cu corupția. Clădiri de genul acesta avem multe în Chișinău. Rolul ANI este, însă foarte important. În momentul în care ANI va începe să-şi exercite independent mandatul pe care îl are, aceasta are un potențial mare să îmbunătățească semnificativ calitatea exercitării funcției publice.

Vă  mulțumim!

NOTĂ: Consiliul German pentru Relații Externe este o rețea de experți din Germania, o instituție independentă și non-profit, cu sediul la Berlin. Misiunea sa este să îmbunătățească înțelegerea  relațiilor internaționale, în domenii ce țin de politică, economie, mediul academic și  mass-media.

Natalia Enache