Dumitru Visterniceanu, fost judecător CSJ: ”Într-un stat unde există corupție în general, nu poate să nu existe vreun sector unde nu există elemente de corupție. De aceea și sistemul judecătoresc este afectat de acest viciu”

Proiectul de lege privind unificarea sistemului de salarizare pentru bugetari i-a determinat pe mai mulți judecători să plece din sistem în ultima perioadă, susține fostul magistrat la Curtea Supremă de Justiție, Dumitru Visterniceanu, în cadrul unui interviu pentru Moldova Curată. El însuși a ales să părăsească CSJ, deși mai avea un an până la atingerea plafonului de vârstă, din același motiv.

”Regret că atât Parlamentul, cât și Guvernul, nu țin cont de faptul că noi suntem una dintre cele trei puteri și ar trebui să colaborăm. Nu țin cont nici de acele documente juridice, mă refer la hotărârea Curții Constituționale și alte legi prin care s-a stabilit o altă regulă față de salarizarea judecătorilor. Chiar dacă mulți strigă în gura mare că din 2013 judecătorii au salarii mai mari, noi nu am fost niciodată împotrivă ca și ceilalți să aibă salarii mari. Adică să aibă salariile pe care le merită după lucrul efectuat. Modalitatea aceasta de a unifica salariile și de le mări pentru unii din contul altora, cred că nu este binevenită și nu poate fi explicată într-un stat de drept, unde în frunte trebuie să fie legea. În sistemul judecătoresc, actualmente este o situație care, în viziunea mea, nu știu dacă cineva poate să spună că a mai fost așa ceva”, a subliniat Dumitru Visterniceanu.

Domnule Visterniceanu, realizăm acest interviu în ziua în care Parlamentul a luat decizia de a vă accepta cererea de demisie. Vedem că mai mulți judecători, în ultima perioadă au ales să plece din sistem. Dumneavoastră aveți o explicație pentru acest fenomen?

Este un proces de care nu putem scăpa. Oricine și-a început cariera, la un anumit moment, și-o încheie. Fie din motive obiective, fie din motive subiective. Judecătorul este numit până la atingerea plafonului de vârstă, care la noi este de 65 de ani. Alte motive de demisie pot fi legate de boală, de situația din familie, transferarea, trecerea la un alt serviciu. Eu nu aș generaliza că toți pleacă din sistemul judecătoresc pentru că este ceva rău în sistem, dar aș privi fiecare caz în parte, care este temeiul de a demisiona.

Referitor la situația actuală, într-adevăr au fost acele cereri de demisii din propria inițiativă. Eu nu neg faptul că au fost determinate de anumite evenimente din societate, mai ales cele care țin de drepturile sociale, materiale ale judecătorilor. Personal, am găsit de cuviință că, acum, după 36 de ani de activitate în sistemul judecătoresc, să plec, deși mai am forțe de a activa în sistem. Și fiind determinat de acea activitate legislativă pe care o fac în ultima vreme Guvernul și Parlamentul față de sistemul judecătoresc. Mi se pare că este o situație destul de complicată, mai ales când aceste lucruri se petrec înainte de alegeri. De aceea s-a decis de a pleca în demisie.

Vă referiți la proiectul de lege cu privire la unificarea sistemului de salarizare în domeniul bugetar?

Da. Regret că atât Parlamentul, cât și Guvernul, nu țin cont de faptul că noi suntem una dintre cele trei puteri și ar trebui să colaborăm. Nu țin cont nici de acele documente juridice, mă refer la hotărârea Curții Constituționale și alte legi prin care s-a stabilit o altă regulă față de salarizarea judecătorilor. Chiar dacă mulți strigă în gura mare că din 2013 judecătorii au salarii mai mari, noi nu am fost niciodată împotrivă ca și ceilalți să aibă salarii mari. Adică să aibă salariile pe care le merită după lucrul efectuat. Modalitatea aceasta de a unifica salariile și de a le mări pentru unii din contul altora, cred că nu este binevenită și nu poate fi explicată într-un stat de drept, unde în frunte trebuie să fie legea.

În sistemul judecătoresc, actualmente este o situație care, în viziunea mea, nu știu dacă cineva poate să spună că a mai fost așa ceva.  Puterea judecătorească era întotdeauna consolidată, stabilă, indiferent de schimbarea celorlalte două puteri. Era asigurată de o legislație permanentă, neschimbată, previzibilă. Noi stăteam între Executiv și legislativ și asiguram această balanță. Aceasta e sarcina noastră. Dar atunci când legislația nu este stabilă, se schimbă în fiecare zi, în special în sistemul judecătoresc, aceasta relevă slăbiciunea statului, nu e un element al statului puternic. Uitați-vă, în ultimul moment, câte modificări legislative au fost efectuate. În viziunea mea, unele sunt pozitive, dar majoritatea nu duc spre bine, dar spre o altă direcție. Ultima lege cu privire la salarizare, nr. 328, a fosta adoptată în 2013. Ce s-a schimbat de atunci și care sunt argumentele că trebuie schimbată? Eu nu am văzut niciunul. Dacă vă uitați în nota legislativă, eu nu am văzut niciun argument.

Foarte bine era reglementat în Legea 328 salariul judecătorilor, procurorilor și judecătorilor Curții Constituționale, unde era asigurată o garanție că salariul nostru depindea de salariul mediu pe economie, care depinde de dezvoltarea economică a statului. Și dacă acesta creștea, se mărea și salariul nostru. Acum au pus alte criterii care stau la dispoziția Parlamentului. Valoarea de referință care stă la bază va fi adoptată odată cu Legea bugetului, fiind înmulțită la coeficientul respectiv.

Deci salariile în sistemul judecătoresc vor fi la discreția actorilor politici?

Da. În asta și constau cele două elemente necesare pentru o lege organică: stabilitatea și previzibilitatea. Noi nu suntem siguri ce salarii o să avem peste un an sau peste doi.

Domnul președinte al CSM, Victor Micu, spunea că s-ar putea crea chiar un blocaj din cauza plecării mai multor judecători din sistem. Vedeți o asemenea perspectivă?

Desigur. Situația cu asigurarea cadrelor în sistemul judecătoresc nu este chiar atât de bună la moment. Sunt locuri vacante, funcții ce urmează a fi suplinite și nu numai de judecători, dar mai ales de secretari de judecată, asistenți judiciari. Este un deficit serios în instanțele de judecată, fiindcă iarăși este vorba de asigurarea materială. Atunci când salariul este mic și trebuie să circuli dintr-un raion ca să vii la Chișinău să lucrezi, este o problemă. 

Vedem că pleacă mulți tineri din sistemul de justiție. O ipoteză ar fi că sistemul nu este tocmai integru și ei nu rezistă să lucreze în acest sistem. Cel puțin aceasta este opinia publică.

Plecarea a doi sau trei tineri din sistem nu înseamnă că pleacă mulți. În ultimii ani CSM a lucrat foarte intens în direcția aceasta și știu că s-au schimbat foarte mulți judecători. Mulți au plecat și au venit foarte mulți tineri. Și ei fac niște acte de dispoziție destul de calitative, argumentate și clare. Nu prea aș fi de acord că tinerii pleacă, că sunt presați, nu am așa informație.

Dar nu pot nega absolut, pentru că însuși secretarul de stat al Ministerului Justiției a spus că se întâmplă asemenea lucruri, dar nici nu pot spune care este gradul de implicare sau de presiune. Eu aici văd altceva, văd o ruptură de generații. Sistemul judecătoresc trebuie să fie un sistem integru, începând cu generația tânără și terminând cu generația mai în vârstă. Ce facem cu practica acumulată de cei care au lucrat zeci de ani în calitate de judecători? Să știți că aceasta e o bogăție extraordinară și nu o s-o capete nimeni din nici un manual.

Dar poate e nevoie nu de o ruptură, ci de o delimitare a unei noi generații de judecători?

Categoric, nu. Dacă vrem să avem un sistem judecătoresc puternic și consolidat, anume această legătură între generații trebuie să fie apreciată și promovată. Cei tineri sunt bravo, cunosc limbi străine, sunt citiți, dar fiind numai teoreticieni, nu pot fi buni judecători atunci când în fața lor vin participanții la proces cu problemele lor. Mă doare că în ultima vreme altfel se interpretează însăși esența conținutului justiției. Sunt niște principii universale, constituționale pe care se bazează justiția. Este vorba despre contradictorialitate – în fața judecătorului părțile își demonstrează prin probe pretențiile sau obiecțiile. E un proces viu, transparent, pe care nu îl poți face într-un birou, ca un funcționar, să examinezi numai documentele și să soluționezi problema. Acele intenții de a introduce procedura scrisă, fără participarea părților și în prima instanță, că s-a introdus la CSJ nu mai vorbesc, nu le văd ca pe un plus pentru sistemul judecătoresc, dar nici pentru justițiabili.  Un judecător trebuie să și audă, nu numai să citească documentele.

Mass-media deseori pune întrebarea de ce s-a examinat un dosar cu ușile închise, de ce CSJ nu invită participanții la proces, dar pe de altă parte, se promovează ideea ca judecătorii să fie aleși de către popor.

Chiar am vrut să vă întreb ce părere aveți referitor la această idee venită din partea partidului de la guvernare.

Eu am început în calitatea de judecător fiind ales de către popor. Eram aleși în circumscripții, ca și consilierii raionali și deputații. Procedura aceasta mi-e cunoscută și am spus că ea nu este bună. Aceasta era și o procedură foarte costisitoare. Și atunci era un singur partid și oricum responsabilitatea era a judecătorilor, nu a acelor asesori norodnici, care erau și ei aleși de popor. Nu este oportună la moment. Avem mai multe partide și va fi politizată această procedură. Și atunci când este politizată, deja justiția nu mai este independentă.

De ce nu se propune alegerea unui chirurg, de exemplu? Sau de ce nu se propune alegerea procurorilor, a anchetatorilor, a polițiștilor sau a celor din organele fiscale și vamale? Mie mi-a plăcut cum a spus domnul Tănase că dacă guvernanții noștri ar înțelege că nu trebuie transformat sistemul judecătoresc în obiect electoral, cred că independența sistemului judecătoresc, care este prevăzută de Constituție, s-ar întări mult mai mult și judecătorii s-ar simți mult mai siguri în pozițiile lor. Aceste propuneri tot reprezintă un atentat la independența judecătorească. Curtea Constituțională a spus că drepturile sociale și materiale reprezintă un element al asigurării independenței sistemului judecătoresc.

Dar și actualele proceduri de accedere în funcție și de promovare a judecătorilor sunt criticate din motivul lipsei de transparență din partea CSM, care ia decizii și nu le argumentează public.

Cât timp am fost în componența CSM, timp de două termene, această problemă mereu a fost pusă. S-a modificat legislația, s-a obligat ca CSM să-și motiveze hotărârile. Dacă ați observat, hotărârile CSM sunt publicate pe site-ul instituției. Problema constă în calitatea argumentării și motivării: de ce CSM a promovat, a acceptat, a înaintat o persoană sau pe alta. Nu pot să neg faptul că la acest capitol sunt unele rezerve și neajunsuri. Dar atunci când la o funcție de judecător dintr-un raion vine numai un candidat, nu poți să-i organizezi concurs așa cum solicită societatea civilă. Care ar fi soluția în acest caz? Unii propuneau să se anuleze concursul. Bine, se mai anunță un concurs și vine tot un singur candidat. Și a doua oară, și a treia. Dar instanța nu poate să nu activeze.

Dar se presupunea, în cazul funcțiilor mai înalte, la Curtea Supremă de Justiție de exemplu, că ar fi o înțelegere mutuală ca o persoană anume să ajungă în acea funcție și doar ea candidează.

Orice fum are la bază un foc, care arde. Nu pot nici să resping, nici să confirm asemenea lucruri. Dar este foarte greu de spus dacă există sau nu o înțelegere și eu nu pot să-mi asum asemenea responsabilitate.

Anterior, într-un interviu spuneați că nu există corupție în sistemul judecătoresc. Acum aveți aceeași părere?

Da, am spus de la început că nu există corupție, dar spuneam atunci: dați-mi definiția corupției.

Nu există în legislația națională?

Nu o să găsiți. Sunt articole referitor la darea, luarea de mită, exces de putere, care se atribuie noțiunii de corupție. Într-un stat unde există corupție în general, nu poate să nu existe vreun sector unde nu există elemente de corupție. De aceea și sistemul judecătoresc este afectat de acest viciu.

Știu că încrederea în sistemul judecătoresc este mică și nu pot să neg că, într-o oarecare măsură, suntem și noi vinovați, cei din sistemul judecătoresc, prin diferite comportamente și acțiuni care le dau temei oamenilor să nu aibă încredere în sistemul judecătoresc. Există foarte mult de lucru în acest sens pentru Inspecția Judecătorească, pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Dar, ați văzut reacția societății la acțiunile autorităților din România față de sistemul judecătoresc? Lumea s-a revoltat. Eu tare aș avrea să ajung să văd când cineva de la noi din societate se va revolta și va spune că e timpul să apărăm sistemul judecătoresc.

Dar acolo sistemul judecătoresc a arătat ca unul care îi poate sancționa pe cei care lucrează împotriva poporului, inclusiv pe conducătorii de nivel înalt care au fost condamnați pentru corupție.

Ei au început mai devreme, încet și la noi se pornește. Dar există un moment foarte important. Judecătorul poate să facă asemenea lucruri, dar depinde de ce îi va pune pe masă organul primar de cercetare a actelor de corupție.

Vă referiți la procuratură?

Da, fiind că, dacă dosarul e pregătit bine, judecătorul nu are ce face decât să aplice corect legea și să aplice sancțiunea. Dar dacă nu sunt probe sau probele sunt acumulate cu încălcare, oricât de tare ar striga societatea, judecătorul nu va adopta sentință de condamnare, deoarece el este obligat să adopte o sentință corectă, legală. Eu, în practica mea, am avut foarte multe cazuri când, din punct de vedere moral, omenește, ar fi fost necesară o altă soluție, dar din punct de vedre legal, nu se putea adopta altă decizie. Adoptai tu, instanța ierarhic superioară ți-o anula.

Ce perspective vedeți pentru sistemul judecătoresc? Se va schimba așa încât să răspundă nevoilor societății și să-i recapete încrederea?

Eu cred în sistemul judecătoresc. Există desigur necesitatea să fie perfecționat, pentru că există o sumedenie de probleme. Dar dacă va fi asigurată o legislație stabilă, coerentă, previzibilă, sistemul judecătoresc se va consolida.

Natalia Enache