Prevederile legale referitoare la integritatea procurorilor moldoveni sunt confuze și controversate

În Recomandarea 1604 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind rolul Procuraturii într-o societate democratică guvernată în baza principiului supremaţiei legii, a fost recunoscut rolul esenţial al procurorului în asigurarea securităţii şi libertăţii în societatea europeană prin:

Evident, pentru a-şi îndeplini misiunea, procurorii trebuie să dispună de anumite garanţii. Acestea sunt nuanţate în Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind rolul Procuraturii în sistemul de justiţie penală. Potrivit documentului, statele ar trebui să adopte măsuri eficiente pentru a garanta că procurorii sînt capabili să-şi onoreze responsabilităţile profesionale în condiţiile legale şi organizaţionale adecvate, precum şi în condiţii adecvate în ceea ce priveşte mijloacele puse la dispoziţia lor. Astfel de condiţii ar trebui stabilite în cooperare strînsă cu reprezentanţii procurorilor. Statele ar trebui să ia măsuri pentru a asigura că:

În fapt, aceste garanţii, de rînd cu altele (libertatea de exprimare, credinţă şi asociere; dreptul la instruire; specializare; atribuirea şi re-atribuirea dosarelor care ar asigura imparţialitatea şi independenţa; dreptul de a solicita ca indicaţiile ce le sînt adresate să fie exprimate în scris) vin să asigure integritatea individuală a procurorilor.

Unul dintre cele mai relevante documente europene în partea ce ţine de integritatea procurorilor este Ghidul european al eticii şi conduitei procurorilor, adoptat la Conferinţa Procurorilor Generali din Europa, Strasbourg, 31 mai 2005. Ghidul nu este obligatoriu pentru serviciile naţionale ale Procuraturii, însă, conţinînd principii general-acceptate, ar trebui să ghideze reglementările la nivel naţional în ceea ce priveşte etica şi conduita procurorilor. Ghidul stabileşte standarde de conduită şi activitate aşteptată de la procurori. Potrivit Ghidului, procurorii sînt datori:

Pe lîngă aceste îndatoriri de bază, Ghidul conţine prevederi referitoare la:

În Republica Moldova există prevederi în vederea asigurării integrităţii procurorilor, însă acestea nu sînt suficient de clare şi cuprinzătoare.

Una din condiţiile de numire în funcţia de procuror, în virtutea Legii cu privire la Procuratură (nr. 294/2008), este buna reputaţie a candidatului, însă nu se specifică ce se înţelege prin buna reputaţie. Legea stabileşte şi un anumit regim de incompatibilităţi şi interdicţii. Astfel, potrivit art. 34, funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice. Din nou, nu este specificat exact ce se înțelege prin activitate didactică şi ştiinţifică. De altfel, necesitatea definirii noţiunilor „activitate didactică” şi „activitate ştiinţifică” este semnalată de mai mult timp, mai ales în contextul exigenţelor legale referitoare la declararea şi controlul patrimoniului/intereselor personale de către agenţii publici.

În condiţiile art. 35 din Legea cu privire la Procuratură, procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are dreptul:

Totodată, potrivit aceluiași articol, procurorul este obligat să se abţină de la orice activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la cunoştinţă conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu. Evident, aceste norme sînt confuze. Or, pornind de la sensul noţiunii de conflict de interese, definită în art. 2 din Legea nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese, urmează a fi tratate nu numai situaţiile în care conflictul de interese afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu (conflict real de interese), ci şi situaţiile în care conflictul de interese ar putea afecta îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu (conflict potenţial de interese).

La fel de confuze sînt şi prevederile din art. 39 alin. (2) lit. g) din Legea cu privire la Procuratură, potrivit cărora, pentru a participa la concurs, persoana depune, între altele, şi declaraţia cu privire la venituri şi proprietate, deşi candidaţii la funcţii nu sînt subiecţi ai declarării veniturilor şi a proprietăţii, lista acestora fiind stabilită expres şi exhaustiv prin art. 3 din Legea nr. 1264 din 19.07.2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere (Legea nr. 1264/2002).

Norme controversate se conţin şi în prevederile art. 61 lit. f) din Legea cu privire la Procuratură, potrivit cărora constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia cu privire la venituri şi proprietate. Or, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 1264/2002, este sancţionabilă disciplinar neîndeplinirea de către persoana responsabilă de colectarea declaraţiilor a obligaţiilor impuse de lege. Restul încălcărilor se urmăresc, în funcție de caz, contravenţional sau penal.

Este evident, acestea nu sînt singurele deficienţe ale Legii cu privire la Procuratură. Legea nr. 294/2008 ar putea genera probleme şi în contextul ciclului al IV-lea de evaluare a Republicii Moldova de către Grupul de State contra Corupţiei, cele mai importante fiind:

De fapt, aceste probleme sînt notorii. Multe dintre ele sînt recunoscute şi de autorităţi, anumite soluţii fiind propuse prin Concepţia de reformă a Procuraturii, aprobată prin Legea nr. 122 din 03.07.2014. Însă, orice document de politici rămîne declarativ atît timp cît nu este dezvoltat un cadru legal pentru implementarea acestuia. Cu certitudine, reformarea Procuraturii, inclusiv în contextul standardelor europene, trebuie să devină prioritate în guvernare.

Mariana Kalughin, expert,
Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei