Diferenţa vădită între voinţa declarată şi cea real angajată. Cazul CNI

Arhiva 2 iulie 2013 115

Cele mai importante instrumente de prevenire a corupţiei în serviciul public sunt declararea şi controlul veniturilor şi proprietăţilor, precum şi vegherea asupra intereselor personale ale agenţilor publici.



Aplicarea acestor instrumente este solicitată atât prin actele Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi prin documentele de rigoare ale Consiliului Europei.

Cadrul internaţional în domeniul vizat este unul general, lăsându-se la discreţia statelor, reieşind din realităţile naţionale şi principiile dreptului intern, să decidă asupra modului în care tratează conflictele de interese, veniturile şi proprietăţile agenţilor publici.

Republica Moldova, în mod tradiţional, nu a ezitat să-şi declare voinţa de a pune în aplicare anumite mecanisme în acest sens.

Astfel, la 19 iulie 2002, este adoptată Legea privind declararea veniturilor şi a proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, iar la 15 februarie 2008 este adoptată Legea cu privire la conflictul de interese. 

În privinţa primei legi, după mai mult de 10 ani de aplicare, nu ne rămâne decât să constatăm că aceasta rămâne sterilă. În ce priveşte Legea cu privire la conflictul de interese, aceasta realmente nu a fost aplicată până la înfiinţarea Comisiei Naţionale de Integritate (CNI) şi aprobarea modelului declaraţiei de interese personale, fapt produs în anul 2012. 

Potenţialul mecanismului de declarare şi control al veniturilor şi proprietăţii este limitat atâta timp, cât se va ignora scopul legii - prevenirea şi combaterea îmbogăţirii fără justă cauză. Prin îmbogăţire ilicită înţelegem, în sensul art. 20 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, o mărire substanţială a patrimoniului unui agent public, pe care acesta n-o poate justifica rezonabil, în raport cu veniturile sale legitime.

Oricât de perfectă ar fi legea, aceasta rămâne sterilă dacă nu responsabilizează subiecţii vizaţi. În ce priveşte declararea veniturilor şi proprietăţilor, trebuie urmărită nu atât încălcarea termenelor și procedurilor de declarare, nu atât falsul în declaraţiile depuse, cât fapta de îmbogăţire ilicită.

În acest sens, unicul lucru care ar putea să ne convingă de voinţa reală a legiuitorului în asigurarea integrităţii serviciului public este revizuirea de către acesta a mai multor concepte: prezumţia constituţională a legalităţii bunurilor; prezumţia de nevinovăţie şi inversarea sarcinii probaţiunii; dreptul de a nu se autoincrimina (dreptul de a nu face declaraţii şi de a nu depune probe în cadrul unei urmăriri penale împotriva sa); conceptul confiscării bunurilor. 

În caz contrar, nu ne va rămâne decât să ne mulţumim cu constatarea diferenţei vădite între proprietatea dobândită şi veniturile obţinute de un agent public. La moment, în mod efectiv, nu poate fi sancţionat agentul vizat, iar diferenţa constatată nu poate fi urmărită şi confiscată.

Bineînţeles, incriminarea îmbogăţirii ilicite poate genera anumite riscuri, cum ar fi pornirea abuzivă a cauzelor penale în privinţa unor persoane „incomode” pentru a-i intimida şi persecuta. Aceste riscuri, însă, pot fi administrate prin asigurarea reală a independenţei organului de urmărire penală, sancţionarea imixtiunii în activitatea organului de urmărire penală, precum şi prin asigurarea reparării prejudiciului cauzat printr-o urmărire penală pornită nejustificat.

Oricum, potenţialele beneficii sunt mult mai mari. Cel puţin, nu va trebui să se intervină permanent cu reforme instituţionale costisitoare şi ineficiente, pentru a voala un eşec al voinţei politice. Ne referim aici şi la CNI.

Necesitatea înfiinţării acestui organ a fost notorie. Ideea unei entităţi unice care ar exercita controlul atât al declaraţiilor cu privire la interesele personale, cât şi al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate, are avantaje de netăgăduit. Or, verificarea informaţiilor din declaraţia cu privire la venituri şi proprietate este facilitată prin confruntarea acestora cu informaţiile din declaraţia de interese personale. Totuşi, CNI era sortit eşecului, cele mai esenţiale cauze fiind:

O concluzie se cere inevitabil: Republica Moldova, în mod tradiţional, nu ezită să-şi declare voinţa de a pune în aplicare anumite mecanisme, ezitând, însă, la fel în mod tradiţional, să dea eficienţă reală acestor mecanisme. Poate exista diferenţă între voinţa declarată şi voinţa real angajată, însă, când această diferenţă devine vădită, statul (în plan extern) şi guvernarea (în plan intern) îşi pierde credibilitatea.

Mariana Kalughin, expertă,

Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei



Preluarea textelor de pe pagina www.MoldovaCurata.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.MoldovaCurata.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Aici așteptăm comentariul tău!

Adaugă comentariu

Articole relaționate:

Arhiva

Un angajat al Ministerului Agriculturii refuză să depun...

Directorul executiv al Instituţiei Publice „Unitatea consolidată pentru implementarea şi monitorizarea Programului de restructurare a sectorului vitivinicol” (UCIMPRSVV) Iurie Brumărel conduce o instituţie publică de circa patru ani şi jumătate, însă nu a depus niciodată declaraţii de avere şi de interese personale. Chiar dacă este subiect al declarării veniturilor şi proprietăţilor, fiind salariat din bani publici, el refuză să depună declaraţii spunând că astfel ar divulga informaţii cu caracter personal.

31 martie 2015
105
Arhiva

Conflictul de interese din Bleşteni rămâne nesancţionat

Primarul comunei Bleşteni din raionul Edineţ, Liviu Belitei, care şi-a angajat sora în funcţia de director al Centrului comunitar pentru persoane în etate, va scăpa de sancţiunea pentru admiterea unui conflict de interese, deoarece Comisia Naţională de Integritate (CNI) a clasat cauza. Liviu Belitei a anunţat CNI cu o întârziere de un an despre faptul că sora sa conduce o instituţie subordonată Primăriei. Comisia a constatat existenţa conflictului de interese, dar a clasat cazul. Experta anticorupţie Mariana Kalughin spune că decizia este greşită şi că primarul ar fi trebuit sancţionat.

07 aprilie 2016
118
Arhiva

Declaraţiile de avere şi de interese pentru anul 2013 v...

Există riscul ca cele peste o sută de mii de declaraţii de avere şi de interese care au fost depuse în acest an la Comisia Naţională de Integritate (CNI) să fie accesibile publicului abia în luna septembrie, spune preşedintele CNI, Anatolie Donciu. Întârzierea ar fi o consecinţă a lipsei de bani destinaţi procesării declaraţiilor.

16 aprilie 2014
104
Arhiva

TRANSPARENŢA INSTITUŢIILOR PUBLICE – UN IDEAL GREU DE A...

La mai bine de 15 ani de la intrarea în vigoare a legislaţiei privind liberul acces la informaţii de interes public, cele mai multe instituţii publice din România şi Republica Moldova încă nu îşi publică rapoartele anuale de activitate. Mai mult, deşi transparenţa decizională este reglementată în România din 2003 şi în Republica Moldova din 2008, există mari lacune în ceea ce priveşte participarea publică la actul decizional în ambele ţări, fapt cauzat nu numai de lipsa de înţelegere sau de capacitate de implicare a cetăţenilor şi organizaţiilor civice, ci şi de„închiderea” instituţiilor publice.

11 aprilie 2016
88
Arhiva

Profil candidat: Olga Coptu

Integritatea în activitatea politică

04 februarie 2019
130
Arhiva

Datoriile de sute de mii ale judecătorilor, între riscu...

Circa 170 de judecători de la instanțele de fond şi de apel din Republica Moldova au indicat în declaraţiile lor de avere şi interese personale pentru anul 2016 împrumuturi de zeci sau sute de mii de lei, zeci de mii de euro sau lire sterline de la bănci şi rude. Împrumuturile au fost luate chiar dacă în ultimii ani salariile magistraţilor au crescut considerabil, comparativ cu cele ale altor bugetari, bunăoară medici sau profesori. Cel puţin opt dintre aceştia, cu datorii de sute de mii de lei, se angajează, spre deosebire de ceilalţi, să întoarcă banii în câțiva ani. Dacă e să raportăm la veniturile familiilor unora dintre ei, rambursarea datoriilor i-ar putea lăsa fără economiile adunate din salarii, pensii sau alte venituri legale. Au contractat credite și magistrați care dețin locuințe şi mașini scumpe. Constatările au fost făcute după ce am analizat cele 418 declaraţii de avere ale judecătorilor pentru anul trecut. Unii experţi subliniază că dependența magistraţilor de anumiți creditori trebuie privită ca factor de risc pentru sistem. Ei admit că unele din aceste împrumuturi de la persoane fizice pot fi privite ca forme quasi-legale de justificare a unor venituri ce ar fi fost obținute ilegal. Şi în cazul împrumuturilor de la persoane fizice, dar şi în cazul creditelor de la bănci, situaţia ar trebui monitorizată de Autoritatea Naţională de Integritate (ANI) ca să nu existe riscul ca unii creditori să influențeze examinarea unor dosare şi luarea unor decizii în favoarea lor. 

02 octombrie 2017
136