Testarea cu poligraful a integrităţii celor din justiţie va ajuta acest domeniu să devină credibil

Cetăţeanul îşi percepe siguranța în funcție de nivelul de încredere pe care îl are faţă de justiţie, justiţia fiind autoritatea-terminus la care apelează pentru a-şi revendica un drept legitim.

Încrederea cetăţeanului în justiţie este alimentată de calitatea acesteia, importante fiind:

Integritatea, de rând cu independenţa şi imparţialitatea, este o precondiţie a unei justiţii credibile. Fiind statuată de Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, regăsindu-se în mai multe documente internaţionale, inclusiv regionale, integritatea trebuie să fie solicitată tuturor categoriilor de reprezentanţi ai sectorului justiţiei.

Cu certitudine, spre deosebire de competenţa şi eficienţa angajatului, care pot fi evaluate prin teste şi analiza activităţii acestuia, integritatea, fiind o calitate morală, nu poate fi măsurată cu aceeaşi uşurinţă. În acest scop, devine esenţială eficienţa procedurilor de recrutare şi verificare a personalului, care ar trebui să urmărească şi profilul moral al titularului funcţiei. Un rol aparte în aceste proceduri ar putea reveni testării cu poligraful.

În general, poligraful este un înregistrator mecanico-pneumatic al modificărilor de tensiune arterială, pulsului şi respiraţiei, suplimentat cu un modul pentru înregistrarea reflexului galvanometric al pielii şi cu un senzor adiţional pentru înregistrarea activităţii musculare, în special a presiunii musculare exercitate de antebraţul, coapsele şi picioarele persoanei testate. Fiecare parametru psihofiziologic înregistrat grafic de către detectorul de minciuni prezintă anumite caracteristici specifice analizate şi interpretate de către un specialist.

Poligraful nu înregistrează minciuna şi nici nu constată veridicitatea informaţiilor oferite de către subiect. În fapt, poligraful înregistrează modificările fiziologice ale organismului în timpul variatelor stări emoționale care însoțesc simularea. Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoția în mod indirect prin surprinderea reacțiilor persoanelor testate, care implică mecanisme fiziologice. Intensitatea reacţiilor ar fi proporţională cu intensitatea emoţiilor subiectului (de exemplu: intensitatea sentimentului de culpabilizare al subiectului datorită matricei infracţionale).

Detectarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf a debutat ca un mijloc special de investigaţii. Precedentul utilizării poligrafului în cadrul acţiunilor speciale de investigaţii datează cu anul 1917 - demascarea unui agent german de către serviciul de contraspionaj al SUA.

Debutând ca mijloc special de investigaţii în anul 1917, metoda testării cu utilizarea poligrafului s-a dezvoltat şi s-a afirmat timp de mai mult de 90 de ani, ca metodă fundamentată ştiinţific, credibilă, eficientă în prevenirea şi combaterea criminalităţii, integral umană, etică şi non-violentă. Metoda nu lezează viaţa, integritatea şi securitatea persoanei examinate şi nu-i prejudiciază onoarea, libertatea şi demnitatea.

Actualmente, testarea cu utilizarea poligrafului se utilizează în mai mult de 75 ţări. Lideri în aplicarea metodei poligraf sunt SUA, Canada şi Japonia. O experienţă vastă în aplicarea testelor poligraf este acumulată de Rusia. Poligraful se bucură de popularitate în mai multe ţări ale Europei (Belarus, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Ucraina, Ungaria). Totuşi, pentru corectitudine, trebuie să remarcăm că în lume, inclusiv în Europa, există țări în care utilizarea poligrafului este practic interzisă (Australia, Germania, Austria).

Ţările lumii au abordat modele diferite în reglementarea juridică a utilizării poligrafului:

Actualmente, poligraful este utilizat într-o multitudine de domenii, cele mai esenţiale fiind:

Poligraf screening-ul este testarea personalului (candidaţilor şi titularilor de funcţii), realizată în scopul optimizării selectării cadrelor, aprecierii personalului şi identificarea preventivă a eventualei neloialităţi.

Screening-ul se utilizează:

Ultimele două tipuri de verificări sunt axate asupra profilaxiei delictelor şi eventualelor cazuri de neloialitate ale personalului, astfel dând de înţeles angajaţilor că angajatorul ţine asupra loialităţii ca valoare corporativă.

De obicei, în cadrul verificărilor cu poligraful sunt evaluați următorii factori de risc:

În procesul de testare cu utilizarea poligrafului a personalului, trebuie să se ia în consideraţie eventualele riscuri ce ţin de condiţiile de testare, persoana testată, poligrafologul, specificul testării personalului.

Însă, aceşti factori pot fi anihilaţi prin:

Bineînţeles, metoda este aplicabilă personalului sectorului justiţiei, nefiind careva restricţii în acest sens nici în standardele internaţionale, nici în dreptul intern. Metoda trebuie să fie una obligatorie pentru a accesa funcţii sau pentru continuarea mandatului.

Totuşi, reieşind din relativitatea concluziilor, rezultatele testării nu trebuie să fie unicul motiv pentru neangajare sau pentru eliberarea din funcţie a titularului funcţiei, precum şi nu poate să servească în calitate de probă în vreo procedură pornită împotriva angajatului.

Testarea cu utilizarea poligrafului nu trebuie să substituie verificarea tradiţională a titularilor funcţiilor şi a candidaţilor. Rezultatele testului poligraf nu trebuie să substituie back-ground-ul profesional şi profesionalismul.

Este recomandabilă testarea obligatorie (şi nu benevolă) pentru toate categoriile de angajaţi ai sectorului justiţiei din mai multe motive. În primul rând, reieşind din relativitatea rezultatelor testării, aceasta nu ar trebui să avantajeze o persoană în raport cu alta într-un concurs. În al doilea rând, persoana care a solicitat în privinţa sa testarea, ar putea fi privită cu anumite suspiciuni într-un mediu care nu veghează asupra integrităţii. Astfel, procedurile nu vor imprima o schimbare la nivel general în sistem. În al treilea rând, testarea benevolă ar putea să nu fie solicitată. Astfel, se va ajunge la punctul din care s-a plecat: politici declarate, însă realmente neaplicate.

În mod paradoxal, Republica Moldova, fiind una dintre puţinele ţări care au dezvoltat o lege specială în domeniu (Legea nr. 269 din 12.12.2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf)), în mod practic nu o aplică. Nu este adoptat cadrul normativ subordonat legii. Nu este înfiinţată Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului. Nu sunt adoptate reglementările metodice de rigoare.

Punerea în aplicare a testelor poligraf în privinţa reprezentanţilor sectorului justiţiei va necesita un complex de acţiuni multidimensionale (normative, metodice, organizaţionale, tehnice).

Urmează câţiva paşi în acţiune:

Un imperativ este asigurarea independenţei poligrafologilor. Aceştia nu ar trebui să fie dependenţi de iniţiatorii testării, cea mai potrivită fiind încadrarea poligrafologilor în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, testarea urmând să facă parte din verificarea efectuată în condiţiile Legii nr. 271 din 18.12.2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice. Testarea ar putea fi repetată cu o anumită periodicitate (cel puţin o dată la 5 ani), precum şi să fie efectuată la promovarea în funcţie a agentului public. Acest model ar permite şi organizarea formării poligrafologilor în cadrului Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate.
 
Deşi investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu soluţionează întreaga problematică a calităţii reprezentanţilor sectorului justiţiei, metoda are un potenţial de valorificat în procesul de recrutare şi verificare a personalului prin focalizarea asupra integrităţii care trebuie să devină valoare-cheie a sectorului.

Mariana Kalughin,
expert,
Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei