Eficientizarea controlului intereselor, veniturilor şi proprietăţii agenţilor publici nu pare a fi o prioritate pentru Legislativ

Concluzie // CNI riscă să rateze realizarea misiunii sale instituţionale

Funcţionalitatea unei autorităţi publice este asigurată prin două condiţii de bază - un cadru legal eficient şi resurse potrivite acordate acesteia.

Printr-un cadru legal eficient în funcţionare înţelegem, mai cu seamă: competenţe şi drepturi oferite corespunzător; mecanism eficient de numire şi eliberare din funcţie a conducătorului; prevederea unor sancţiuni descurajatoare (eventual contravenţionale sau penale) pentru neexecutarea solicitărilor (dispoziţiilor) autorităţii.

Totodată, pentru ca o autoritate publică să funcţioneze efectiv, aceasta trebuie să dispună de resurse pe potriva statutului său, fiind necesară acoperirea tuturor necesităţilor instituţionale – atât umane, cât şi financiare.

Comisia Naţională de Integritate este o autoritate-cheie în promovarea şi asigurarea standardelor etice în serviciul public, statutul juridic al acesteia fiind reglementat, în mod special, prin Regulamentul Comisiei Naţionale de Integritate, aprobat prin Legea nr. 180 din 19.12.2011 cu privire la Comisia Naţională de Integritate (Regulament).

Regulamentul statuează: atribuţiile Comisiei Naţionale de Integritate (CNI); modul de organizare şi funcţionare; actele emise şi aparatul CNI. Totodată, Regulamentul reglementează modul în care este efectuat controlul veniturilor şi al proprietăţii, al conflictului de interese şi al incompatibilităţii, aceasta fiind una din atribuţiile de bază ale CNI.

În conformitate cu pct. 4 din Regulament, CNI:

-          efectuează controlul declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate şi al declaraţiilor de interese personale;

-          constată dacă între veniturile realizate pe parcursul exercitării funcţiei şi proprietatea dobândită în aceeaşi perioadă există o diferenţă vădită ce nu poate fi justificată şi sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal;

-          solicită efectuarea controlului veridicităţii informaţiilor ce se conţin în declaraţiile de interese personale de către organele în a căror competenţă este pus controlul informaţiilor prezentate în declaraţiile respective;

-          constată nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi privind incompatibilitatea, sesizând organele competente în vederea atragerii persoanelor respective la răspundere disciplinară sau, după caz, în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestora;

-          sesizează instanţa de judecată în cazul în care constată că una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind conflictul de interese a emis/adoptat un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, în vederea constatării nulităţii actului respectiv;

-          pregăteşte raportul anual de activitate al CNI;

-          publică toate declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate şi declaraţiile de interese personale pe pagina web a CNI şi asigură accesibilitatea lor permanentă;

-          elaborează şi aprobă Instrucţiunea privind modul de completare a declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate şi a declaraţiilor de interese personale;

-          constată contravenţii şi încheie procese-verbale cu privire la contravenţiile ce vizează încălcarea regulilor de declarare a veniturilor şi proprietăţii, de declarare a intereselor personale, precum şi procese-verbale cu privire la neexecutarea solicitărilor CNI. 

Astfel, pornind de la aceste atribuţii, luând în calcul statutul declaranţilor ale intereselor personale, veniturilor şi proprietăţilor, CNI ar trebui să beneficieze şi de un statut instituţional distinct.

În primul rând, remarcăm că acea colegialitate a CNI nu este justificată. Or, pornind de la atribuţii, inclusiv în partea ce ţine de constatarea contravenţiilor cu respectarea unor termene de prescripţie, CNI trebuie să fie un organ abil să acţioneze cu celeritate.

În al doilea rând, numirile în funcţii ale membrilor CNI nu ar trebui să fie supuse unor negocieri politice, ci unei politici în domeniu pe termen lung.

În sensul celor expuse mai sus, mai eficient ar fi ca CNI să fie condus unipersonal de un preşedinte, care ar putea fi asistat de un vicepreşedinte. Preşedintele şi vicepreşedintele CNI ar trebui să fie numiţi de către Preşedintele R. Moldova, care, pornind de la statut şi exigenţele ce i se impun, este mai distant atât de Legislativ, cât şi de Executiv. Eventual, numirile ar putea fi precedate de un concurs public, fiind necesare şi norme legale în acest sens. În opinia noastră, aceasta ar asigura probitatea şi ar spori credibilitatea CNI.

Pe moment, cadrul legislativ nu este suficient pentru a asigura executarea solicitărilor CNI. Astfel, potrivit art. 319¹ din Codul contravenţional, neprezentarea datelor, a informaţiilor, a înscrisurilor sau a documentelor solicitate de CNI în condiţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere, se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 350 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice, unitatea convenţională constituind 20 de lei. Totodată, potrivit normelor citate, neaplicarea sancţiunii disciplinare sau neemiterea actului privind încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu, dacă actul de constatare al CNI a rămas definitiv, se sancţionează cu amendă de la 100 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Referitor la acestea, reţinem că aceste norme nu pot fi aplicate faptelor de neprezentare a datelor, informaţiilor, înscrisurilor sau a documentelor solicitate de CNI în condiţiile Legii nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese.

În partea ce ţine de resursele umane oferite CNI,  insuficienţa acestora este notorie. În mod practic, controlul este pus în seama a 17 persoane (angajaţi ai Direcţiei control venituri şi proprietăţi, precum şi ai Direcţiei control interese personale şi ai Direcţiei control incompatibilităţi). Reamintim că numărul declaranţilor depăşeşte 40 de mii. În atare condiţii, este evident că, fără un sistem unic informaţional automatizat cu privire la interesele personale, venituri şi proprietate, care ar eficientiza controlul sau fără posibilitatea obţinerii declaraţiilor on-line, CNI riscă să rateze realizarea misiunii sale instituţionale.

În general, activitatea CNI ar putea fi impulsionată printr-un buget adecvat.

Potrivit hotărârii de rigoare a Parlamentului, pentru anul 2014, bugetul CNI este preconizat a fi în mărime de 4044,2 mii de lei.

Pornind de la Nota informativă asupra proiectului hotărârii Parlamentului, semnată de un grup de deputaţi, cheltuielile estimate sunt axate pe corelarea direcţiilor de cheltuieli cu priorităţile stabilite de legislaţie şi documentele de politici aprobate la nivel naţional şi anume:

-          dezvoltarea cadrului legislativ şi normativ privind activitatea CNI;

-          recrutarea, selectarea şi angajarea pe bază de merit a funcţionarilor Aparatului CNI şi formarea profesională a acestora reieşind din misiunea şi obiectivele instituţiei;

-          dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale CNI, inclusiv cele tehnice şi informaţionale;

-          stabilirea parametrilor de planificare, organizare, coordonare şi control a activităţii instituţiei;

-          implementarea celor mai bune practici internaţionale relevante structurii de guvernare pentru sectorul dat ş.a.

Bugetul preconizat pentru CNI în anul 2014 vine sa acopere cheltuielile ce ţin de:

-          retribuirea muncii;

-          contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii;

-          primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de patroni;

-          plata mărfurilor şi serviciilor (întreţinerea sediului; achiziţionarea rechizitelor de birou, mărfurilor de gospodărie; întreţinerea transportului; formarea profesională a salariaţilor; lucrări de informatică şi calcul; alte mărfuri şi servicii, inclusiv abonarea la ediţiile periodice, organizarea conferinţelor, seminarelor, emisiunilor TV şi Radio ş.a.);

-          deplasările în interes de serviciu.

Referitor la bugetul prognozat, reţinem că acesta este cu 1207,8 mii de lei mai mic comparativ cu cel acordat CNI în anul 2013 (5252,0 mii de lei). Mai mult, pornind de la structura acestuia, buna parte a cheltuielilor servind plăţilor salariale, bugetul CNI nu vine să acopere decât necesităţile stringente ale autorităţii, fără a acoperi necesităţile strategice, cum ar fi cele ce ţin de resurse tehnice. Ne referim aici, în mod special, la elaborarea (lansarea) unui sistem unic informaţional automatizat cu privire la declaraţiile privind interesele personale, venit şi proprietăţi, precum şi asigurarea posibilităţii unei declarări on-line.   

Potrivit autorului proiectului bugetului CNI, un grup de deputaţi, susţinerea integrală a solicitărilor CNI de mijloace financiare, CNI solicitând cu 2422,0 mii de lei mai mult, nu a fost posibilă în condiţiile actuale de austeritate bugetară. În acest sens, nu ne rămâne decât să regretăm că eficientizarea controlului incompatibilităţilor, intereselor personale, veniturilor şi proprietăţii agenţilor publici nu pare a fi o prioritate pentru Legislativ.

Mariana Kalughin, expert,
Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei