JURNAL de CHISINAU: Găinăriile de la Bursuc

Timp de un deceniu au primit salarii pentru funcţia de directori ai Casei de cultură fără ca satul să aibă o casă de cultură. Acest lucru s-a întâmplat în satul Bursuc, raionul Nisporeni. Postul a fost ocupat timp de mai mulţi ani de soţia fostului primar, care lucra şi directoare de grădiniţă. Odată cu instalarea în funcţie a noului primar, în 2011, practica a fost perpetuată, directoare a aşa-numitei instituţii culturale a fost numită o angajată a primăriei care, până atunci, ocupase funcţia de asistent social.

În majoritatea satelor din Republica Moldova, există clădiri uriaşe, pentru reparaţia cărora au fost alocate sume enorme în perioada guvernării comuniste şi în care se mai investeşte şi în prezent. Rareori când îşi deschid uşile pentru desfăşurarea unei acţiuni culturale. Cu toate acestea, fiecare dintre aceste instituţii au cel puţin doi angajaţi: un director şi un paznic.

De regulă, aceştia încuie şi descuie uşile. La Bursuc, situaţia e şi mai absurdă, nici măcar cămin cultural nu există, dar funcţia de director al acestuia s-a păstrat. Actualul primar, Victor Rusu (PDM), spune că, la început, s-a mirat să vadă că există această funcţie în acte. Mai mult, în cazul fostului primar se întrevedea şi un conflict de interese, banii fiind ridicaţi de soţia lui.

„La început, m-a mirat, dar avem copii talentaţi care participă la diverse manifestări. Chiar dacă nu avem Casă de cultură, trebuia să se ocupe cineva şi de acest domeniu. Funcţia de director există de mai bine de două decenii. Casa de cultură a fost demolată în 2001. Chiar dacă cei de la raion se arătau nedumeriţi, ni se aloca bani şi, respectiv, am decis să păstrăm funcţia”, spune primarul.

Nereguli semnalate de Curtea de Conturi

„Dacă bani se alocă, de ce să nu fie valorificaţi?”, se întreabă şi secretara primăriei, Liliana Nani. „Sperăm, pe viitor, să fie construită şi la noi o casă de cultură”, mai spune ea. Totuşi funcţia de director a fost lichidată spre finele anului trecut, cu puţin timp înainte de un control al Curţii de conturi. Pe parcursul ultimilor doi ani, aşa-numiţii directori ai Casei de cultură, printre care şi fostul asistent social, au ridicat salarii care însumau circa 35 de mii de lei.

Solicitată de JURNAL, Claudia Cozer, soţia fostului primar al satului Bursuc, ne-a spus că, pe lângă funcţia de şefă de grădiniţă, a lucrat ca director la casa de cultură timp de 26 de ani. „Îmi mai rămăseseră câţiva ani până la pensie, de aceea, chiar dacă clădirea nu mai era, funcţia mi-a fost păstrată”, recunoaşte femeia, precizând că nu ridica banii degeaba, „ne întâlneam cu copiii la grădiniţă, la bibliotecă, organizam concerte de sărbători”, relatează ea activitatea desfăşurată pe moment cu acelaşi succes de profesorii de la gimnaziu şi educatorii de la grădiniţa din sat.

„Nicio cultură!”

Pentru nea Ion, un pensionar cu care ne întâlnim în preajma oficiului poştal, circa 600–700 de lei pentru o funcţie de director a unei instituţii care nu există e o sumă nu chiar mică. „Eu primesc 700 de lei pensie după o viaţă în care am muncit în colhoz. Banii aceştia nu ne ajung pentru nimic, dar noi am învăţat deja cum să-i cheltuim să ne ajungă. Dar cultura… Ce cultură se face azi? Tineretul ori pleacă, ori stă prin baruri. Nicio cultură”, ridică a lehamite din mână bătrânul. Artiştii, spune el, vin în campania electorală. „Doar atunci mai avem şi noi parte de câte un concert în mijlocul satului”, mai spune el.

Pe site-ul Ministerului Culturii lipsesc informaţiile privind gestionarea banilor destinaţi acestui domeniu pe parcursul ultimilor doi ani.

Svetlana COROBCEANU, JURNAL de Chişinău