Maşinile de „nimic” ale magistraţilor

Unii judecători indică în declaraţiile de avere autoturisme a căror valoare nu depăşeşte zece mii de lei. În realitate, pe piaţa secundară, aceste maşini valorează câteva mii de euro. Experţii susţin că uneori, subiecţii declarării indică în acte preţuri mai mici ale bunurilor deţinute pentru ca oamenii să nu îşi dea seama că valoarea bunului achiziţionat le depăşeşte vădit venitul.

În declaraţia de avere pentru anul 2013, judecătorul de la Cahul Dumitru Bosîi a indicat patru autoturisme, a căror valoare totală este de 28 de mii de lei. Unul dintre ele, Vaz 2106, vechi de douăzeci de ani, valorează trei mii de lei.

Autoturismul Suzuki Ignis, produs în 2005 şi cumpărat în anul 2010, valorează, potrivit judecătorului, cinci mii de lei. Un Subaru Legacy, fabricat în 2002 şi cumpărat în anul 2011 ar valora zece mii de lei. Cu o sumă similară ar fi fost cumpărat, un an mai târziu, un Mitsubishi Pajero Pinin, fabricat în 2005.

Valoarea reală a maşinilor indicate de magistratul Bosîi în declaraţia de avere este cu mult mai mare. Potrivit unor site-uri de plasare a publicităţii pe internet, maşini de asemenea mărci valorează câteva mii de euro. Un autoturism Suzuki Ignis, produs în 2005 costă de la două mii până la cinci mii de euro, în funcţie de gradul de uzură. Un autoturism Subaru Legacy valorează pe piaţa secundară până la şase mii de euro, iar un Mitsubishi Pajero Pinin, de zece ani, ajunge să coste şapte mii de euro.

Dumitru Bosîi a declarat pentru Moldova Curată că două dintre aceste autoturisme aparţin soţiei sale, iar el deţine maşinile Subaru şi Vaz. „Autoturismele au fost cumpărate înainte ca eu să devin judecător şi acesta este preţul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare”, a explicat magistratul de la Cahul.

Maşină mai ieftină decât o căruţă

Şi judecătorul Vadim Belous de la Judecătoria Soroca indică în declaraţia de avere un preţ mult mai mic al autoturismului său, faţă de valorea reală. Astfel, o maşină de marca Toyota Carina E (fabricat în 1996) se vinde în prezent cu o sumă ce variază de la două până la trei mii de euro. Magistratul a menţionat în declaraţia de avere că a cumpărat maşina în anul 2008, pe vremea când acesta nu era în funcţia de magistrat cu suma de trei mii de lei. Pentru Moldova Curată, el a spus că starea maşinii era proastă şi că a cheltuit sume suplimentare pentru renovare, pe care nu le-a trecut în declaraţia de avere. Pe acelaşi site de plasare a publicităţii, o căruţă se vinde cu patru mii de lei, sumă mai mare decât cea pe care o indică magistratul de la Soroca pentru maşina sa.

Nimeni nu verifică actele de vânzare-cumpărare a autoturismelor

Sergiu Ţurcanu, şeful Secţiei înmatriculări vehicule din cadrul Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto de la Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, spune că în prezent cadrul legislativ nu obligă persoanele să indice în contractul de vânzare-cumpărare valoarea reală a autoturismului. „Este o înţelegere între părţi, ei indică suma pe care o doresc. Taxa pentru maşină se plăteşte în bugetul de stat în funcţie de capacitatea motorului şi nu de suma cu care a fost cumpărată. Nimeni nu verifică veridicitatea informaţiei din actele de vânzare-cumpărare a autoturismelor”, a menţionat specialistul.

Expert anticorupţie: „Aici e vorba nu numai de legalitatea actului, ci şi de moralitatea persoanei”

În opinia expertei anticorupţie Mariana Kalughin, introducerea în legislaţie a unei prevederi care să oblige oamenii să indice în contractul de vânzare-cumpărare suma reală a autoturismului ar încălca dreptul la proprietate al persoanei. „Sunt cazuri în care proprietarii, având unele probleme financiare, sunt nevoiţi să îşi vândă maşinile la un preţ mai mic faţă de cel de pe piaţă, doar ca maşina să fie dată mai repede. Este bunul unui om şi nu poţi să-i impui anumite restricţii. Este însă o altă situaţie în cazul subiecţilor declararării veniturilor şi proprităţilor. Faptul că ei indică bunuri cu o valoare care este sub percepţia psihologică este un semn că se eschivează să arate valoarea bunului achiziţionat. Aceasta este o modalitate de a micşora în mod artificial suma unui bun, imobil sau mobil, pentru ca valoarea respectivă să nu depăşească în mod vădit venitul său pe o perioadă determinată. Aici e vorba nu numai de legalitate actului, ci mai mult de moralitatea persoanei”, a concluzionat experta.

Lilia Zaharia