Pentru a-și spori integritatea deputații au nevoie de un Cod de etică

În accepţiunea generală, prin integritate se înţelege: însuşirea de a fi integru; cinste; probitate; incoruptibilitate.

Această calitate este o condiţie obligatorie pentru un funcţionar sau demnitar public. Pornind de la rolul Parlamentului într-un stat, integritatea este şi mai importantă în cazul deputaţilor. Or, potrivit Rezoluţiei 1214 (2 000) Adunării Parlamentare a Consiliului Europei „Rolul Parlamentelor în lupta împotriva corupţiei”, un Parlament este o instituţie fundamentală a unei ţări, deoarece este expresia esenţială a voinţei poporului şi, prin urmare, are drept primă responsabilitate de a lupta împotriva corupţiei sub toate formele sale, mai ales în viaţa publică, dar şi din ce în ce mai mult în întreaga economie. Parlamentul trebuie să îndeplinească această sarcină în interesul moralităţii generale a societăţii, precum şi al progresului său economic durabil, unde onestitatea şi încrederea sunt vitale. Pentru a lupta eficient împotriva corupţiei, în calitatea lor de autoritate politică supremă a unei ţări şi în calitate de instanţă de control, parlamentele ar trebui inclusiv să vegheze ca instituţiile de stat – incluzând parlamentele – să fie transparente şi responsabile, astfel încât să poată să reziste corupţiei sau să permită denunţarea ei rapidă, precum şi să lanseze ideea că parlamentarii au datoria nu doar să respecte legea, dar şi să se prezinte drept exemplu de incoruptibilitate pentru întreaga societate, instituind propriul lor cod de conduită şi respectându-l.

La momentul actual, deputaţii Parlamentului R. Moldova nu dispun de un Cod de conduită. Codul de conduită a funcţionarului public, adoptat prin Legea nr. 25 din 22.02.2008, pornind de la titlu, dar şi de la prevederile art. 1, este aplicabil în exclusivitate funcţionarilor publici, pe când deputaţii sunt persoane cu funcţii de demnitate publică, în virtutea prevederilor Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de deminate publică, lege care nu conţine prevederi mai speciale referitor la etică şi conduită.

În aceeaşi măsură este lacunară şi Legea nr. 39 din 07.04.1994 despre statutul deputatului în Parlament.

În ce priveşte Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996, acest act legislativ conţine, în capitolul 11, prevederi care se referă la unele interdicţii prescrise deputaţilor. Aceste interdicţii, însă, ţin în exclusivitate de comportamentul deputaţilor în cadrul şedinţelor Parlamentului şi în cadrul şedinţelor comisiilor parlamentare.

Astfel, în virtutea art. 132 din Regulamentul Parlamentului se interzic:

Încălcarea de către deputaţi a acestor prevederi ar fi trebuit să atragă sancţiuni, care sunt prevăzute de art. 133 din acelaşi act legislativ şi anume:

Parlamentul nu oferă careva informaţii statistice privind punerea în aplicare a acestor prevederi. Totuşi, urmărind activitatea parlamentară, am putea concluziona că Parlamentul mai mult evită să antreneze răspunderea deputaţilor pentru abaterile de la normele regulamentare, decât insistă asupra inevitabilităţii sancţiunilor. Acest fapt ar putea să se datoreze nu numai lipsei voinţei parlamentare, dar şi ineficienţei instrumentelor care ar trebui să asigure executarea sancţiunilor. Astfel, în conformitate cu art. 133 alin. (5) din Regulamentul Parlamentului, executarea unor sancţiuni (eliminarea din sala de şedinţe; interzicerea participării la şedinţele plenare pe o durată de până la 10 şedinţe) trebuia să fie asigurată de colaboratorii serviciului special al Parlamentului în baza unui regulament aprobat prin lege, regulament care lipseşte.

Este de remarcat și existenţa anumitor prevederi care au scop să asigure integritatea deputaţilor şi se referă la:

Astfel, Legea nr. 39 din 07.04.1994 despre statutul deputatului în Parlament, în art. 3, prevede că mandatul de deputat este incompatibil cu:

Exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.

Deputaţii sunt subiecţi ai declarării veniturilor şi proprietăţii în condiţiile Legii nr. 1264 din 19.07.2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.

Totodată, deputaţii sunt subiecţi şi ai declarării intereselor personale în condiţiile Legii nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese. Totuşi, această lege este mai puţin aplicabilă deputaţilor în tratarea conflictelor de interese. Or, Regulamentul Parlamentului nu este explicit în partea ce ţine de posibilitatea unui deputat de a se abţine în procedura de vot. În mod practic, deputatul trebuie să voteze fie „pentru”, fie „contra” unui proiect.

Legea nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese stabileşte şi anumite reguli în ce priveşte cadourile şi ospitalitatea. În condiţiile art. 23 din legea citată, este interzis să se solicite sau să se accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestora sau familiei lor. Această interdicţie nu se aplică în privinţa cadourilor simbolice, celor oferite din politeţe sau primite cu prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de Guvern. Cadourile a căror valoare depăşeşte limitele stabilite se transmit în gestiunea organizaţiei publice respective şi se înscriu într-un registru special, ţinut de fiecare organizaţie publică, informaţia din acesta fiind publică. În cazul în care se achită contravaloarea bunului primit în calitate de cadou, aceasta îl poate păstra, cu menţiunea despre acest fapt în registru contra semnătură. Modul de evaluare, evidenţă, păstrare, utilizare şi răscumpărare a cadourilor este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 134 din 22.02.2013 „privind stabilirea valorii admise a cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol şi aprobarea Regulamentului cu privire la evidenţa, evaluarea, păstrarea, utilizarea şi răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol”.

Totodată, în conformitate cu legea citată, dacă persoanei i se propune un cadou, serviciu, favor, invitaţie sau orice alt avantaj necuvenit, ea trebuie să ia măsurile necesare pentru a-şi asigura protecţia:

Legea nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese, în articolele 20-22, prevede şi anumite restricţii de post-angajare.

Cu părere de rău, la momentul actual, Parlamentul nu furnizează informaţii pe site-ul său oficial care ne-ar convinge că normele legale citate, inclusiv în ce priveşte cadourile, se pun efectiv în aplicare.

Generalizând cele expuse mai sus, este de recunoscut necesitatea promovării unui proiect de Cod de etică şi conduită a deputatului în Parlament, un astfel de proiect fiind propus cu titlu de iniţiativă legislativă de către un grup de deputaţi. Totuşi, proiectul necesită îmbunătăţiri esenţiale. În mod special ne referim la necesitatea îmbunătăţirea prevederilor ce se referă la identificarea şi tratarea conflictelor de interese, cadouri şi ospitalitate, restricţii de post-angajare.

Dezvoltarea normelor legale existente în acest sens este determinată şi de necesitatea menţinerii credibilităţii instituţionale, care devine o reală provocare pentru Parlamentul Republicii Moldova. Or, potrivit Barometrului de opinie publică, se atestă o reducere a încrederii cetăţenilor în legislativ, în aprilie 2012 – 73% din respondenţi nu prea au/nu au deloc încredere în Parlament, în noiembrie 2012 – 79,3%, iar în aprilie 2013 gradul de neîncredere ajunge la 85%.

Problema credibilităţii este conexă percepţiei potenţialului instituţional de coruptibilitate. Potrivit Barometrului global al corupţiei, lansat în anul 2010 de Transparency International, Legislativul în R. Moldova se regăseşte printre instituţiile afectate sporit de corupţie, obţinând un scor de 3,7 (pe o scală unde 1 - deloc corupt, iar 5 - extrem de corupt). Aceeaşi cercetare, potrivit rezultatelor lansate în anul 2013, denotă că 75% din respondenţii din R. Moldova percep Parlamentul ca fiind corupt/extrem de corupt. 

Este eronată opinia că Parlamentul, în virtutea specificului atribuţiilor, spre deosebire de Executiv, nu are riscuri de corupţie. Or, corupţia în cazul Parlamentului, soldată cu coruperea legilor, este şi mai periculoasă prin impact - captivitatea unui stat.

În fapt, corupţia există în toate domeniile, dacă există mai mult monopol decizional şi putere decât responsabilitate, integritate şi transparenţă.

Vestita formulă a corupţiei, enunţată în Cartea de bază a UNDP privind responsabilitatea, transparenţa şi integritatea, este perfect aplicabilă şi Parlamentului.

Pornind de la aceasta, date fiind monopolul şi puterea discreţionară practic nelimitate ale Parlamentului, există o singură cale de diminuare a coruptibilităţii acestuia – sporirea responsabilităţii, integrităţii şi transparenţei.

Mariana Kalughin,
expert,
Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei